1Dumnezeu, chiar Dumnezeu, Domnul, a vorbit și a chemat pământul de la răsăritul soarelui până la apusul lui.
2Dumnezeu a strălucit din Sion, desăvârșirea frumuseții.
3Dumnezeul nostru va veni și nu va tăcea. Focul va mistui înaintea lui și în jurul lui va fi un vifor cumplit.
4El va chema cerurile de sus și pământul, ca să jude ce pe poporul său:
5Adunați‐mi pe sfinții mei, care au făcut legământ cu mine prin jertfă.
6Și cerurile vor vesti dreptatea lui, căci Dumnezeu însuși este cel ce judecă..
7Ascultă, poporul meu, și voi vorbi; Israele, și‐ți voi mărturisi. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
8Nu te voi mustra pentru jertfele tale, nici pentru arderile de tot ale tale, care sunt pururea înaintea mea.
9Nu voi lua niciun taur din casa ta, nici țapi din staulele tale.
10Căci toate fiarele pădurii sunt ale mele și vitele pe o mie de dealuri.
11Cunosc toate păsările munților și tot ce se mișcă pe câmp este al meu.
12Dacă aș fi flămând, nu ți‐aș spune ție, căci a mea este lumea și plinătatea ei.
13Să mănânc eu carnea taurilor și să beau sângele țapilor?
14Adu lui Dumnezeu jertfa de mulțumire și plătește Celui Preaînalt juruințele tale.
15Și cheamă‐mă în ziua strâmtorării: te voi izbăvi și mă vei slăvi.
16Dar celui rău Dumnezeu îi zice: Ce ai tu să vestești așezămintele mele și să iei în gura ta legământul meu?
17Căci urăști mustrarea și arunci cuvintele mele înapoia ta.
18Când vedeai un hoț, te învoiai cu el și partea ta era cu preacurvarii.
19Ai dat drumul gurii tale la rău și limba ta urzește vicleșug.
20Tu șezi și vorbești împotriva fratelui tău, înnegrești pe fiul mamei tale.
21Ai făcut acestea și am tăcut. Socoteai că eu sunt ca tine: dar te voi mustra și ți le voi pune înaintea ochilor.
22Luați seama deci la aceasta, voi care uitați pe Dumnezeu! Ca să nu vă sfâșii și să nu fie cine să vă scape:
23Oricine aduce jertfă de mulțumire mă proslăvește și celui ce își rânduiește calea îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.