1În tine, Doamne, îmi pun încrederea, nu mă lăsa să fiu rușinat niciodată. Izbăvește‐mă în dreptatea ta.
2Pleacă‐ți urechea spre mine. Izbăvește‐mă degrabă; fii pentru mine o stâncă tare, o cetățuie ca să mă mântuiești.
3Căci tu ești stânca mea și cetățuia mea. De aceea, pentru numele tău povățuiește‐mă și călăuzește‐mă.
4Scoate‐mă din cursa pe care mi‐au întins‐o în ascuns, căci tu ești tăria mea.
5În mâna ta îmi încredințez duhul. Tu m‐ai răscumpărat, Doamne Dumnezeul adevărului!
6Urăsc pe cei ce privesc la deșertăciuni mincinoase și mă încred în Domnul.
7Mă voi veseli și mă voi bucura de îndurarea ta; căci ai văzut întristarea mea, ai cunoscut sufletul meu în strâmtorări,
8și nu m‐ai închis în mâna vrăjmașului; mi‐ai pus piciorul în loc larg.
9Îndură‐te de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare; mi se topește ochiul de întristare, da, sufletul meu și trupul meu.
10Căci viața mi se trece în necaz și anii în suspin. Mi se duce puterea din pricina nelegiuirii mele și oasele mi se topesc.
11Din pricina tuturor potrivnicilor mei am ajuns de ocară; da, vecinilor mei chiar foarte mult, și spaima cunoscuților mei. Cei ce m‐au văzut afară au fugit dinaintea mea.
12Sunt uitat ca un mort din inima lor; sunt ca un vas sfărâmat.
13Căci am auzit defăimarea multora, — spaimă de toate părțile! — căci s‐au sfătuit împreună împotriva mea, cugetau să‐mi ia viața.
14Dar eu m‐am încrezut în tine, Doamne, am zis: Tu ești Dumnezeul meu.
15Vremurile mele sunt în mâna ta; izbăvește‐mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei ce mă prigonesc.
16Fă să lumineze fața ta peste robul tău; mântuiește‐mă în bunătatea ta.
17Doamne, nu mă lăsa să fiu rușinat, căci pe tine te‐am chemat. Cei răi să fie rușinați, să tacă în Șeol.
18Să amuțească buzele mincinoase, care vorbesc împotriva dreptului cu nerușinare, cu mândrie și dispreț!
19O! cât de mare este bunătatea ta pe care ai păstrat‐o pentru cei ce se tem de tine, pe care o arăți celor ce își pun încrederea în tine înaintea fiilor oamenilor!
20Tu îi vei ascunde la adăpostul feței tale de uneltirile omului. Tu îi vei ține ascunși într‐un cort de cearta limbilor.
21Binecuvântat fie Domnul, căci mi‐a arătat bunătatea sa minunată într‐o cetate tare.
22Și eu în graba mea am zis: Sunt stârpit dinaintea ochilor tăi. Dar ai auzit glasul cererilor mele, când am strigat către tine.
23Iubiți pe Domnul, toți sfinții săi! Domnul păzește pe cei credincioși și răsplătește cu prisos celui ce lucrează cu mândrie.
24Întăriți‐vă și să vi se îmbărbăteze inima, toți cei ce așteptați pe Domnul.