1Ferice de cel cu păcatul iertat și cu păcatul acoperit.
2Ferice de omul căruia Domnul nu‐i socotește nelegiuirea și în al cărui duh nu este viclenie.
3Când tăceam, mi se topeau oasele de geamătul meu toată ziua.
4Căci zi și noapte mâna ta era grea asupra mea: Vlaga mea se prefăcuse în uscăciune de vară.
5Ți‐am făcut cunoscut păcatul meu și n‐am acoperit nelegiuirea mea; am zis: Voi mărturisi abaterile mele Domnului; și ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
6Pentru aceasta oricine este evlavios să se roage ție la vremea când poți fi găsit. Cu adevărat, dacă va vărsa potop de ape mari, pe el nu‐l vor ajunge.
7Tu ești ascunzătoarea mea, tu mă vei păzi de necaz, tu mă vei înconjura cu cântări de izbăvire..
8Eu te voi învăța și‐ți voi arăta calea pe care să mergi: Te voi sfătui cu ochiul meu peste tine.
9Nu fiți ca un cal sau ca un catâr, care n‐au pricepere, a căror podoabă este frâul și zăbala ca să‐i înfrâneze să nu se apropie de tine.
10Cel rău are parte de multe dureri, dar pe cel ce se încrede în Domnul îl va înconjura îndurarea.
11Bucurați‐vă în Domnul și veseliți‐vă, drepților! Și strigați de bucurie, toți cei drepți la inimă.