1(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
2ai iertat nelegiuirea poporului Tău,
3i-ai acoperit toate păcatele; – (Oprire) Ţi-ai abătut toată aprinderea şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale.
4Întoarce-ne iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre! Încetează-Ţi mânia împotriva noastră!
5În veci Te vei mânia pe noi? În veci Îţi vei lungi mânia?
6Nu ne vei înviora iarăşi, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?
7Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta şi dă-ne mântuirea Ta!
8Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai ei să nu cadă iarăşi în nebunie.
9Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în ţara noastră să locuiască slava.
10Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.
11Credincioşia răsare din pământ, şi dreptatea priveşte de la înălţimea cerurilor.
12Domnul ne va da şi fericirea, şi pământul nostru îşi va da roadele.
13Dreptatea va merge şi înaintea Lui, şi-L va şi urma, călcând pe urmele paşilor Lui!