1(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.
4Cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;
5paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale şi nu mi se clatină picioarele.
6Strig către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost şi-i izbăveşti de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
8Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă la umbra aripilor Tale
9de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
10Ei îşi închid inima, au cuvinte semeţe în gură.
11Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc, ca să mă trântească la pământ.
12Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu care stă la pândă în culcuşul lui.
13Scoală-Te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
14Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sunt sătui, şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.