1(O cântare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
2Eu zic Domnului: "Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!"
3Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.
4Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele.
5Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
6O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi, o frumoasă moşie mi-a fost dată.
7Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.
8Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
9De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.
10Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
11Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta.