Job 13
1 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.
2 Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4 Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic.
5 O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!
6 Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
7 Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?
8 Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
9 Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
10 Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.
11 Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?
12 Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
13 Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
14 Îmi voi lua carnea în dinţi şi îmi voi pune viaţa în joc.
15 Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.
16 Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
17 Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.
18 Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.
19 Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac şi vreau să mor.
20 Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
21 Trage-Ţi mâna de pe mine şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22 Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu şi răspunde-mi Tu!
23 Câte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de Lege şi păcatele mele.
24 Pentru ce Îţi ascunzi Faţa şi mă iei drept vrăjmaş?
25 Vrei să loveşti o frunză suflată de vânt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?
26 Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţe?
27 Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pândeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,
28 când trupul meu cade în putrezire ca o haină mâncată de molii?