1„Întoarce-te, întoarce-te, Șulamít! Întoarce-te, întoarce-te, vrem să te vedem!”. „Ce să vedeți la Șulamít în timpul dansului din Mahanáim?”.
2Cât de frumoase sunt picioarele tale în sandale, fiică de nobil! Formele coapselor tale sunt ca podoabele, lucrare de mâini de artist.
3Buricul tău este ca o cupă rotunjită din care nu lipsește [vinul] amestecat, pântecele tău, ca un snop de grâu înconjurat de crini.
4Amândoi sânii tăi sunt ca doi pui gemeni de gazelă.
5Gâtul tău este ca un turn de fildeș, ochii tăi, precum cisternele din Heșbón, de lângă poarta Bat-Rabím; nasul tău este ca turnul din Libán, care dă spre Damásc.
6Capul tău este deasupra ta precum Carmélul, pletele capului tău sunt ca purpura: un rege este înlănțuit de buclele [tale].
7Cât ești de frumoasă și cât de plăcută, iubire, în desfătări!
8Această statură a ta se asemănă cu palmierul și sânii tăi, cu ciorchinii.
9Mi-am zis: „Mă voi urca în palmier și voi lua din ramurile sale”. Atunci, sânii tăi vor fi precum ciorchinii de viță-de-vie și mirosul nărilor tale, ca merii.
10Cerul gurii tale este ca vinul cel bun care curge drept pentru iubitul meu, care se prelinge pe buzele celor care dorm.
11„Eu sunt a iubitului meu și atracția lui este după mine.
12Haide, iubitule, să ieșim prin câmpie și să petrecem [noaptea] în sate!
13Ne vom trezi de dimineață și vom vedea viile, dacă a înmugurit vița-de-vie, dacă s-a deschis floarea și dacă au înflorit rodiii. Acolo îți voi da dezmierdările mele.
14Mandragorele își răspândesc mirosul și deasupra intrărilor noastre sunt fructe proaspete și uscate: le-am păstrat pentru tine, iubitul meu”.