1„Unde a plecat iubitul tău, tu, cea frumoasă între femei? Unde s-a îndreptat iubitul tău, ca să-l căutăm cu tine?”.
2„Iubitul meu a coborât în grădina sa, la stratul cu balsam, ca să pască [turma] în grădină și să culeagă crini.
3Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu: el își paște [turma] între crini”.
4Frumoasă ești tu, prietena mea, ca Tirțá, plăcută ca Ierusalímul, dar cumplită ca [trupele] cu steaguri [în vânt].
5Întoarce-ți ochii dinaintea mea, căci ei mă tulbură! Părul tău este ca o turmă de capre care coboară din Galaád.
6Dinții tăi sunt ca o turmă de oi care se ridică de la spălat; toate au gemeni și stearpă nu este între ele.
7Ca o bucată de rodie sunt obrajii tăi de după văl.
8Sunt șaizeci de regine, optzeci de concubine, iar tinerele sunt fără număr,
9dar numai una este ea, porumbița mea, perfecta mea; una este ea la mama ei, desăvârșita celei care a născut-o. Fetele o văd și o numesc fericită, reginele și concubinele o laudă.
10Cine este aceasta care se arată ca zorile, frumoasă ca luna, strălucitoare ca soarele, dar cumplită ca [trupele] cu steaguri [în vânt]?
11Am coborât în grădina cu nuci ca să văd verdeața de pe vale, să văd lăstarii viei și dacă au înflorit rodiii.
12Nu știu, dar sufletul meu m-a pus pe carele lui Aminadíb.