1Eu sunt un trandafir din Șarón, un crin din văi,
2ca un crin între spini, așa este prietena mea între fete.
3Ca un măr printre copacii pădurii, așa este iubitul meu între băieți.
4El mă face să intru în casa vinului și steagul lui deasupra mea este iubirea.
5Întăriți-mă cu turte de stafide, așterneți-mi patul printre meri, căci eu sunt bolnavă de iubire!
6Stânga lui este sub capul meu și dreapta lui mă îmbrățișează.
7Vă conjur, fiice ale Ierusalímului, pe gazelele și pe cerboaicele câmpului: n-o deșteptați, nu treziți iubirea până când îi place ei.
8Glasul iubitului meu: iată, vine săltând pe munți și sărind pe coline!
9Iubitul meu se aseamănă cu o gazelă sau cu puiul de cerb. Iată, el stă în spatele zidului, se uită pe fereastră și privește printre zăbrele!
10Iubitul meu ia cuvântul și-mi zice: „Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino!
11Căci, iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus.
12Flori se văd pe pământ, timpul cântării s-a apropiat și glasul turturelei se aude în ținuturile noastre.
13Smochinul și-a îndulcit primele roade, iar vița-de-vie în floare răspândește miros. Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino!
14Porumbița mea din crăpăturile stâncii, fă-mă să văd înfățișarea ta din ascunzișurile potecilor, fă-mă să aud glasul tău! Căci glasul tău este dulce și înfățișarea ta, plăcută.
15Prindeți pentru noi vulpile, vulpile cele mici care distrug viile, căci viile noastre sunt în floare!
16Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui; el paște [turma sa] printre crini.
17Până să sufle [vântul] zilei și să se ducă umbrele, întoarce-te, iubitul meu, tu, care te asemeni cu o gazelă sau cu un pui de cerb, care sunt pe munții din Béter!