1Cântarea Cântărilor, care este a lui Solomón.
2Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
3miresmele tale sunt plăcute pentru miros, mireasmă revărsată, numele tău: de aceea te iubesc tinerele.
4Trage-mă după tine și să fugim! Să mă ducă regele în camerele sale! Ne vom bucura și ne vom veseli cu tine, ne vom aminti de dezmierdările tale mai mult decât de vin! Pe bună dreptate ele te iubesc!
5Sunt neagră și frumoasă, fiice ale Ierusalímului, precum corturile din Chedár și precum perdelele lui Solomón.
6Nu vă uitați că sunt neagră, căci m-a bronzat soarele! Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, m-au pus să păzesc viile, dar via mea nu am păzit-o.
7Fă-mi cunoscut, tu, cel pe care sufletul meu îl iubește, unde paști [turma] și unde o faci să se odihnească! De ce să rătăcesc pe lângă turmele tovarășilor tăi?
8Dacă nu știi, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele turmei și paște-ți iezii lângă locuințele păstorilor!
9Cu iapa de la carele Faraónului te asemăn, prietenă a mea!
10Cât sunt de frumoși obrajii tăi între lănțișoare și gâtul tău, între șiraguri de perle!
11Lănțișoare de aur vom face pentru tine, cu bobițe de argint.
12Cât timp regele este la masă, nardul meu își răspândește mirosul.
13Iubitul meu este ca un săculeț de mir, între sânii mei se odihnește.
14Iubitul meu este pentru mine ca un ciorchine de hena din viile din En-Ghédi.
15Iată-te, ești frumoasă, prietenă a mea; iată-te, ești frumoasă, cu ochii de porumbiță!
16Iată-te, ești frumos, iubitul meu, ba chiar încântător, iar patul nostru este verdeața!
17Cedrii sunt grinzile casei noastre și chiparoșii, tavanul nostru.