Psalms 9
1 Maestrului de cor. După [cântecul] „A murit fiul”. Psalm. Al lui Davíd.
2 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima, voi vesti toate faptele tale minunate.
3 Mă voi bucura și voi tresălta de veselie în tine, voi cânta numele tău, [Dumnezeule] Preaînalt.
4 Dușmanii mei dau înapoi, se poticnesc și pier dinaintea feței tale,
5 căci tu ai făcut judecata mea și mi-ai făcut dreptate, te-ai așezat pe tron ca judecător al dreptății.
6 Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit, le-ai șters numele în veci, pentru totdeauna.
7 Au fost distruși dușmanii, nimiciți pe vecie, le-ai dărâmat cetățile, a dispărut, odată cu ei, și amintirea lor.
8 Dar Domnul stăpânește în veci, și-a așezat tronul pentru judecată;
9 el va judeca lumea cu dreptate, fără părtinire va pronunța sentința pentru popoare.
10 Domnul este refugiul celui asuprit, refugiu în vreme de strâmtorare.
11 Cei care cunosc numele tău se încred în tine, căci tu nu-i părăsești pe cei care te caută pe tine, Doamne.
12 Cântați Domnului care locuiește în Sión, faceți cunoscute printre popoare faptele sale!
13 Căci el, care răzbună sângele vărsat, își aduce aminte de cei umiliți, nu uită strigătul lor.
14 Ai milă de mine, Doamne, privește la umilirea [pe care mi-au făcut-o] cei care mă urăsc; tu mă ridici de la porțile morții
15 ca să vestesc toate laudele tale la porțile fiicei Siónului, să tresalt de bucurie pentru mântuirea ta.
16 Neamurile [păgâne] cad în groapa pe care au făcut-o și li se prinde piciorul în lațul pe care l-au ascuns.
17 Domnul s-a făcut cunoscut, a făcut judecata: nelegiuitul a căzut în capcana pe care a făcut-o cu mâinile sale.
18 Să se întoarcă păcătoșii în locuința morților, toate neamurile [păgâne], cei care uită de Dumnezeu!
19 Dar cel sărman nu rămâne în uitare la nesfârșit, nădejdea celor umili nu va pieri pentru totdeauna.
20 Ridică-te, Doamne, să nu se trufească omul; să fie judecate neamurile înaintea feței tale!
21 Așterne, Doamne, frică peste ei, să știe neamurile că nu sunt decât oameni!