1Maestrului de cor. După [cântecul] „A murit fiul”. Psalm. Al lui Davíd.
2Te voi lăuda, Doamne, din toată inima, voi vesti toate faptele tale minunate.
3Mă voi bucura și voi tresălta de veselie în tine, voi cânta numele tău, [Dumnezeule] Preaînalt.
4Dușmanii mei dau înapoi, se poticnesc și pier dinaintea feței tale,
5căci tu ai făcut judecata mea și mi-ai făcut dreptate, te-ai așezat pe tron ca judecător al dreptății.
6Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit, le-ai șters numele în veci, pentru totdeauna.
7Au fost distruși dușmanii, nimiciți pe vecie, le-ai dărâmat cetățile, a dispărut, odată cu ei, și amintirea lor.
8Dar Domnul stăpânește în veci, și-a așezat tronul pentru judecată;
9el va judeca lumea cu dreptate, fără părtinire va pronunța sentința pentru popoare.
10Domnul este refugiul celui asuprit, refugiu în vreme de strâmtorare.
11Cei care cunosc numele tău se încred în tine, căci tu nu-i părăsești pe cei care te caută pe tine, Doamne.
12Cântați Domnului care locuiește în Sión, faceți cunoscute printre popoare faptele sale!
13Căci el, care răzbună sângele vărsat, își aduce aminte de cei umiliți, nu uită strigătul lor.
14Ai milă de mine, Doamne, privește la umilirea [pe care mi-au făcut-o] cei care mă urăsc; tu mă ridici de la porțile morții
15ca să vestesc toate laudele tale la porțile fiicei Siónului, să tresalt de bucurie pentru mântuirea ta.
16Neamurile [păgâne] cad în groapa pe care au făcut-o și li se prinde piciorul în lațul pe care l-au ascuns.
17Domnul s-a făcut cunoscut, a făcut judecata: nelegiuitul a căzut în capcana pe care a făcut-o cu mâinile sale.
18Să se întoarcă păcătoșii în locuința morților, toate neamurile [păgâne], cei care uită de Dumnezeu!
19Dar cel sărman nu rămâne în uitare la nesfârșit, nădejdea celor umili nu va pieri pentru totdeauna.
20Ridică-te, Doamne, să nu se trufească omul; să fie judecate neamurile înaintea feței tale!
21Așterne, Doamne, frică peste ei, să știe neamurile că nu sunt decât oameni!