Psalms 10
1 Pentru ce, Doamne, stai departe, de ce te ascunzi la vreme de strâmtorare?
2 Cel nelegiuit, în mândria lui, îl asuprește pe cel sărman, care cade în cursele pe care acesta i le întinde.
3 Căci nelegiuitul se laudă în dorința sufletului său, iar cel lacom [de câștig] se consideră binecuvântat de Domnul.
4 Cel nelegiuit îl disprețuiește cu aroganță pe Domnul: „Nu va căuta [Dumnezeu]; nu este Dumnezeu!”. [Acestea sunt] toate gândurile lui.
5 La fiecare pas îi merge bine întotdeauna, judecățile tale sunt prea înalte înaintea lui; îi disprețuiește pe toți asupritorii săi.
6 El spune în inima sa: „Nu mă clatin, din generație în generație nu mi se va întâmpla niciun rău!”.
7 Gura lui e plină de blesteme, de înșelăciune și asuprire; sub limba lui este silnicie și nedreptate.
8 Stă la pândă după tufișuri, ca să-l ucidă, din ascunzători, pe cel nevinovat; Ochii lui îl iscodesc pe cel nenorocit.
9 Stă la pândă în ascunzătoare ca un leu în vizuină, stă la pândă ca să-l prindă pe cel sărman. Îl prinde pe cel sărman și îl trage în lațul său.
10 [Cel rău] se năpustește, stă la pândă și cei nenorociți cad în puterea brațului său.
11 El spune în inima lui: „Dumnezeu uită, își întoarce fața și nu vede niciodată”.
12 Scoală-te, Doamne Dumnezeule, ridică-ți mâna și nu uita de cei sărmani!
13 De ce să-l disprețuiască cel nelegiuit pe Dumnezeu, spunând în inima lui: „Nu va cere socoteală ”?
14 Dar tu vezi, tu iei în seamă truda și indignarea și le iei în mâinile tale. În tine se abandonează cel nenorocit; tu îl ajuți pe cel orfan.
15 Zdrobește brațul celui nelegiuit și caută la nelegiuirea celui rău, [pedepsește-i răutatea], ca să nu mai fie găsit!
16 Domnul este rege în veac și în veacul veacului; vor pieri neamurile de pe pământul lui.
17 Doamne, tu ai ascultat dorința celor săraci, le întărești inima; urechea ta este atentă [la ei]
18 ca să faci judecată pentru cel orfan și pentru cel asuprit și să nu-i mai înspăimânte omul [făcut] din țărână.