1Poem. Al lui Etán din Ezràh.
2Îndurările Domnului în veci le voi cânta, cu gura mea voi face cunoscută din generație în generație fidelitatea ta.
3Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna; ai stabilit în ceruri fidelitatea ta!
4Am încheiat alianță cu alesul meu, i-am promis cu jurământ slujitorului meu Davíd:
5«îți voi întări seminția pe vecie, din generație în generație, îți voi întemeia tronul [tău de domnie]»”.
6Cerurile laudă minunile tale, Doamne, și fidelitatea ta, în adunarea sfinților.
7Căci cine este egal, pe nori, cu Domnul, cine este asemenea cu Domnul între fiii zeilor?
8Dumnezeu este înfricoșător în sfatul celor sfinți, mare și de temut peste toți cei care îl înconjoară.
9Doamne Dumnezeule Sabaót, cine este asemenea ție? Tu ești puternic, Doamne, și fidelitatea te înconjoară.
10Tu stăpânești trufia mării, tu potolești frământarea valurilor ei.
11L-ai zdrobit pe Raháb ca pe un străpuns, cu brațul puterii tale i-ai risipit pe dușmanii tăi.
12Ale tale sunt cerurile și al tău este pământul, lumea și toate câte sunt în ea, tu le-ai întemeiat.
13Tu ai creat nordul și sudul, Tábor și Hermón strigă de bucurie la numele tău.
14Brațul tău este puternic, mâna ta este tare și dreapta ta înălțată.
15Dreptatea și judecata sunt la baza tronului tău, îndurarea și adevărul merg înaintea feței tale.
16Fericit este poporul care știe să te aclame, care umblă în lumina feței tale, Doamne!
17Ei se bucură neîncetat de numele tău și se mândresc cu dreptatea ta!
18Căci tu ești frumusețea și tăria lor și, în bunăvoința ta, le înalți fruntea.
19Al Domnului este scutul nostru și regele nostru, al Sfântului lui Israél!
20Odinioară, ai vorbit credincioșilor tăi într-o vedenie și ai zis: „Am dat ajutorul meu unui viteaz, am ridicat un ales din [mijlocul] poporului [meu].
21L-am aflat pe Davíd, slujitorul meu, și l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;
22acestuia, mâna mea îi va da stabilitate și brațul meu îi va da putere.
23Dușmanul nu se va ridica împotriva lui și fiul fărădelegii nu-l va umili.
24Îi voi zdrobi pe asupritori din fața lui și îi voi lovi pe cei care îl urăsc.
25Fidelitatea și bunătatea mea vor fi cu el și puterea lui va crește prin numele meu;
26voi întinde mâna lui asupra mării și dreapta lui asupra râurilor.
27El îmi va spune: «Tu ești tatăl meu, Dumnezeul meu și stânca mântuirii mele».
28Eu îl voi face întâiul-născut, cel mai mare dintre regii pământului.
29Pentru el păstrez pe veci îndurare mea și alianța mea va rămâne neclintită față de el.
30Îi voi stabili pe veci descendența și tronul lui [va dura] cât zilele cerului.
31Dacă fiii lui vor părăsi legea mea și nu vor umbla după judecățile mele,
32dacă vor profana hotărârile mele și nu vor păzi poruncile mele,
33atunci îi voi pedepsi cu varga pentru răzvrătirea lor și cu biciul, pentru nelegiuirile lor.
34Dar nu-mi voi retrage îndurarea de la el și fidelitatea mea nu va înceta.
35Nu-mi voi profana alianța și nu voi schimba ceea ce a ieșit de pe buzele mele.
36I-am jurat o dată pe sfințenia mea: nicicând nu-l voi minți pe Davíd.
37Seminția lui va dăinui în veci, iar tronul lui va fi cât soarele înaintea mea;
38și va fi statornicit de-a pururi, ca luna, și ca martor credincios pe nori”.
39Tu l-ai respins și l-ai izolat și te-ai mâniat împotriva unsului tău;
40ai rupt alianța cu slujitorul tău, ai pângărit în noroi coroana sa.
41Ai dărâmat toate zidurile lui, ai prefăcut în ruină fortărețele sale.
42L-au jefuit toți cei care treceau pe cale, a ajuns de ocară pentru vecinii lui.
43Ai lăsat să se ridice dreapta asupritorilor săi, i-ai făcut să se bucure pe toți dușmanii lui.
44Ai tocit ascuțișul sabiei lui și nu l-ai sprijinit în luptă.
45Ai pus capăt purității sale și tronul lui l-ai doborât la pământ.
46Ai scurtat zilele tinereții lui și l-ai acoperit de rușine. Selah
47Până când, Doamne, te vei ascunde? [Până] la sfârșit? [Până când] va arde ca un foc mânia ta?
48Adu-ți aminte de mine, cât mi-e de scurtă viața! Oare zadarnic i-ai creat pe toți fiii lui Adám?
49Care om trăiește și nu vede moartea și își poate salva sufletul din locuința morților?
50Unde sunt îndurările tale de odinioară, Doamne, pe care le-ai jurat lui Davíd, în fidelitatea ta?
51Adu-ți aminte, Doamne, de ocara slujitorilor tăi! Port în sânul meu [insultele] multor popoare,
52cu care m-au insultat dușmanii tăi, Doamne, cu care au insultat pașii unsului tău.
53Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!