1Cântare. Psalm. Al fiilor lui Córe. Maestrului de cor. Pe „mahalát”. Pe „annòt”. Poem. Al lui Hemán din Ézrah.
2Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, zi și noapte strig înaintea feței tale.
3Rugăciunea mea să ajungă înaintea ta, pleacă-ți urechea la strigătul meu!
4Căci sufletul meu e sătul de rele și viața mea se apropie de locuința morților.
5Sunt considerat printre cei care coboară în groapă, sunt ca un viteaz care nu mai are putere.
6Stau întins printre cei morți, precum cei străpunși, culcați în mormânt, de care nu-ți mai aduci aminte și pe care mâna ta i-a părăsit.
7M-ai aruncat în groapa cea mai adâncă, în întuneric și în umbra [morții].
8Mânia ta apasă asupra mea și toate valurile tale le-ai prăvălit peste mine.
9Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de la mine, m-ai pus ca pe un lucru abominábil înaintea lor. Sunt închis și nu pot ieși,
10ochii mei s-au stins de suferință. Toată ziua strig către tine, Doamne, și-mi întind mâinile spre tine!
11Oare pentru cei morți ai să faci minuni? Sau se vor scula umbrele să te laude?
12Se vorbește oare în mormânt despre bunătatea ta și despre fidelitatea ta în locul pierzării?
13Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
14Dar eu strig către tine, Doamne, de dimineață, rugăciunea mea se înalță la tine.
15Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? Pentru ce-ți ascunzi fața de la mine?
16Eu sunt sărac și în prag de moarte încă din tinerețe; sunt neajutorat, strivit de spaimele tale.
17Peste mine au trecut mâniile tale și înfricoșările tale m-au nimicit.
18M-au înconjurat ca apa ziua întreagă și toate împreună mă împresoară.
19Ai îndepărtat de la mine pe prieten și vecin și întunecimile sunt cunoscuții mei.