1Psalm. Al lui Asáf. Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moștenirea ta, au întinat templul tău cel sfânt și au prefăcut Ierusalímul într-o grămadă de pietre.
2Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului și carnea credincioșilor tăi au dat-o fiarelor pământului.
3Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalímului și n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4Am ajuns de ocara vecinilor noștri, de batjocura și râsul celor care ne înconjoară.
5Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârșit? Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?
6Revarsă mânia ta asupra neamurilor care nu te cunosc, asupra domnii lor care nu cheamă numele tău,
7căci l-au devorat pe Iacób și locuința sa au devastat-o.
8Nu mai lua în seamă împotriva noastră nelegiuirile celor de odinioară, ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta! Căci suntem cu totul lipsiți de putere.
9Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! Mântuiește-ne și iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău!
10De ce să spună neamurile [păgâne]: „Unde este Dumnezeul lor?”. Să se cunoască între neamuri răzbunarea înaintea ochilor noștri, pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi!
11Să ajungă până la tine gemetele celor prinși în război, scapă cu brațul tău puternic pe cei [condamnați] la moarte.
12Fă să se întoarcă asupra vecinilor noștri înșeptit insulta cu care te-au insultat, Doamne!
13Iar noi, poporul tău și turma pășunii tale, te vom lăuda în veci și vom vesti lauda ta din generație în generație.