Psalms 77
1 Maestrului de cor. Iedutún. Al lui Asáf. Psalm.
2 [Îmi îndrept] glasul spre Domnul și strig, [îmi îndrept] glasul spre Dumnezeu și el își pleacă urechea spre mine.
3 În ziua strâmtorării mele, l-am căutat pe Domnul, mi-am întins mâinile mele toată noaptea și n-am obosit; sufletul meu refuză să fie mângâiat.
4 Îmi aduc aminte de Dumnezeu și gem, mă frământ și duhul mi se sfârșește!
5 [Ai ținut deschise] pleoapele ochilor mei, sunt tulburat și nu pot să vorbesc.
6 M-am gândit la zilele de demult, la anii veacurilor de odinioară.
7 Noaptea îmi revine un cântec în inimă, cuget la el și duhul meu se întreabă:
8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie, nu va mai fi niciodată binevoitor [față de noi]?
9 Oare a încetat pentru totdeauna îndurarea lui, s-a sfârșit cuvântul lui din generație în generație?
10 A uitat oare Dumnezeu milostivirea ori și-a închis iubirea sa în mânie?
11 Și am zis: „Aceasta este rana mea: dreapta Celui Preaînalt a slăbit!”.
12 Îmi voi aminti faptele Domnului și îmi voi aminti de la capăt minunile lui.
13 Voi medita la toate faptele tale, voi cugeta la toate lucrările tale [minunate].
14 Dumnezeule, calea ta este sfântă! Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul [nostru]?
15 Tu ești Dumnezeul care faci minuni, tu ți-ai făcut cunoscută puterea printre popoare.
16 Cu brațul tău l-ai eliberat pe poporul tău, pe fiii lui Iacób și ai lui Iosíf.
17 Te-au văzut apele, Dumnezeule, te-au văzut apele și s-au tulburat și abisurile s-au cutremurat.
18 Norii au revărsat ape, cerurile au dat drumul la tunete și săgețile tale au țâșnit [în toate direcțiile].
19 Glasul tunetului tău [se rostogolea] în vârtej și fulgerele [tale] luminau lumea; pământul s-a clătinat și s-a cutremurat.
20 În mare este calea ta și cărările tale, în ape multe și urmele tale nu se cunosc.
21 Ai călăuzit poporul tău ca pe o turmă, cu mâna lui Moise și a lui Aaròn.