1Maestrului de cor. Pe [melodia] „Să nu distrugi!”. Al lui Davíd. Imn.
2Oare cu adevărat proclamați dreptatea, voi, cei puternici? Oare îi judecați cu dreptate pe fiii oamenilor?
3Voi urziți în inimă nelegiuirea, mâinile voastre înlesnesc violențe pe pământ.
4Din sânul mamei, cei nelegiuiți apucă pe căi strâmbe, încă din sânul mamei rătăcesc cei ce născocesc minciuna.
5Sunt veninoși ca șarpele, ca vipera surdă care-și astupă urechile
6ca să n-audă glasul îmblânzitorului, al magului care descântă cu iscusință.
7Dumnezeule, sfărâmă-le dinții în gură, smulge, Doamne, colții leilor!
8Să se risipească precum apa ce curge, să se usuce ca iarba călcată în picioare!
9Să se descompună ca urma melcului ce trece, ca avortonul unei femei, care nu vede soarele!
10Mai înainte ca [să simtă] cazanele voastre [focul] spinilor, încă vii și cu furie îi va mătura.
11Să se bucure cel drept văzând răzbunarea și să-și spele picioarele în sângele celor nelegiuiți!
12Vor spune oamenii: „Există o recompensă pentru cel drept, da, este un Dumnezeu care face judecată pe pământ!”.