1Maestrului de cor. Pe [melodia] „Să nu distrugi!”. Al lui Davíd. Imn. Atunci când Davíd a fugit în peșteră din fața lui Saul.
2Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine, pentru că la tine își caută refugiu sufletul meu; și la umbra aripilor tale îmi caut [un loc] de scăpare până va trece primejdia!
3Strig către Dumnezeul cel Preaînalt, către Dumnezeul care îmi face binele:
4va trimite din ceruri și mă va elibera, îi va face de ocară pe cei care mă calcă în picioare, va trimite Dumnezeu îndurarea și adevărul său. S é lah
5Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu care-i sfâșie pe fiii oamenilor; dinții lor sunt sulițe și săgeți, iar limbile lor, săbii ascuțite.
6Înalță-te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul este gloria ta!
7Au întins cursă pașilor mei și au încovoiat sufletul meu. Au săpat în fața mea o groapă, dar ei [înșiși] au căzut în ea.
8Inima mea este gata, Dumnezeule, gata este inima mea!
9Ție îți voi cânta și ție îți voi intona psalmi. Trezește-te, gloria mea! Treziți-vă, harpă și alăută; vreau să trezesc aurora!
10Te voi lăuda printre popoare, Doamne, îți voi cânta psalmi printre neamuri.
11Pentru că îndurarea ta este mare, până la ceruri, și fidelitatea ta, până la nori.
12Înalță-te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul este gloria ta!