1Maestrului de cor. Pe „mahalát”. Poem. Al lui Davíd. A spus nebunul în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.
2Sunt corupți, au săvârșit lucruri abominábile; nu-i nimeni care să facă binele.
3Dumnezeu din ceruri privește spre fiii oamenilor ca să vadă dacă există [vreun om] chibzuit, [vreunul] care să-l caute pe Dumnezeu.
4Toți au rătăcit, s-au pervertit cu toții, nu-i nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul.
5Oare nu știu toți cei ce săvârșesc fărădelegea, care devorează poporul meu cum ar mânca o pâine și pe Domnul nu l-au invocat?
6Acolo vor tremura de spaimă, unde nu este spaimă. Căci Dumnezeu a risipit oasele celor ce te împresurau; au fost făcuți de rușine, pentru că Dumnezeu i-a respins.
7Cine va da din Sión mântuirea lui Israél? Când va întoarce Domnul poporul său din captivitate, va tresălta Iacób și se va bucura Israél.