1Maestrului de cor. Poem. Al lui Davíd.
2Când a venit Dóeg din Edóm și i-a făcut cunoscut lui Saul, spunându-i: „Davíd a intrat în casa lui Ahimélec”.
3De ce te lauzi cu răutatea, tu, care ești puternic în fărădelege?
4Toată ziua ai gândit ruinare; limba ta e ca briciul ascuțit, născocitorule de înșelăciune.
5Iubești răul mai mult decât binele, minciuna, mai mult decât cuvântul drept.
6Iubești toate vorbele [ce duc] la pieire, o, limbă înșelătoare!
7De aceea, Dumnezeu te va doborî pentru totdeauna; te va smulge și te va azvârli din cort și te va dezrădăcina din pământul celor vii.
8Vor vedea cei drepți și se vor teme, își vor bate joc de el:
9„Iată-l pe omul care nu și l-a pus pe Dumnezeu ca [loc de] refugiu, ci și-a pus încrederea în mulțimea bogățiilor sale și s-a crezut tare în vicleniile sale!”.
10Eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un măslin înverzit, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci și pentru totdeauna.
11Vreau să te laud în veci pentru tot ce ai făcut și în fața credincioșilor tăi sper în numele tău, pentru că [tu] ești bun.