1Maestrului de cor. Al fiilor lui Córe. După (cântecul) „Fecioarele”. Cântec.
2Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu și putere, ajutor ușor de găsit în timp de strâmtorare.
3De aceea, nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul și ar cădea munții în mijlocul mării;
4chiar de-ar clocoti și ar spumega apele ei și munții s-ar zgudui la furia ei.
5Un râu cu brațele sale înveselește cetatea lui Dumnezeu, locuința sfântă a Celui Preaînalt.
6Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineață.
7Neamurile [păgâne] se zbuciumă, domniile se clatină. El și-a ridicat glasul și pământul se topește [de groază].
8Domnul Sabaót este cu noi, Dumnezeul lui Iacób este refugiu pentru noi.
9Veniți și vedeți lucrările minunate ale Domnului, faptele uimitoare pe care le-a făcut pe pământ!
10El face să înceteze războaiele până la marginile pământului, frânge arcul și sfărâmă lancea, iar scuturile le arde în foc.
11„Opriți-vă și recunoașteți că eu sunt Dumnezeu, eu mă înalț peste neamuri, mă înalț peste tot pământul!”.
12Domnul Sabaót este cu noi, Dumnezeul lui Iacób este refugiu pentru noi.