1Psalm. Al lui Davíd. Pentru comemorare.
2Doamne, să nu mă mustri în mânia ta și să nu mă pedepsești în furia ta!
3Căci săgețile tale s-au înfipt în mine și mâna ta apasă peste mine.
4Nimic nu este sănătos în trupul meu în fața indignării tale și nu este pace în oasele mele, din cauza păcatelor mele.
5Căci fărădelegile mi-au acoperit capul, ca o povară grea m-au apăsat.
6Au putrezit și s-au înveninat rănile mele, din pricina nebuniei mele.
7M-am încovoiat și m-am gârbovit cu totul; toată ziua umblu în mâhnire.
8Rărunchii îmi sunt cuprinși de febră și nu mai e nimic sănătos în trupul meu.
9Sunt istovit și frânt cu totul, strig din cauza zbuciumului inimii mele.
10Doamne, în fața ta e toată dorința mea și suspinul meu nu este ascuns de tine.
11Inima mi se zbate, m-au părăsit puterile și nu mai am nici măcar lumina ochilor.
12Cei care mă iubesc și prietenii mei stau [departe], din cauza rănii mele, și apropiații stau deoparte.
13Cei care caută sufletul meu îmi întind curse, cei care-mi vor răul vorbesc e pieirea mea și vicleșuguri pun la cale ziua întreagă.
14Iar eu, ca un surd, nu dau ascultare și sunt ca un mut ce nu-și deschide gura,
15ca omul ce nu aude și nu iese răspuns din gura lui.
16Pentru că în tine, Doamne, mi-am pus speranța, tu îmi vei răspunde, Doamne Dumnezeul meu!
17Spuneam, de fapt: „Să nu râdă de mine când mi se clatină piciorul, să nu se ridice [cu mândrie] împotriva mea!”.
18Fiindcă sunt gata să mă prăbușesc și durerea înaintea mea este pururea.
19Căci eu îmi mărturisesc fărădelegea și mă neliniștesc din cauza păcatului meu.
20Dușmanii mei sunt plini de viață și sunt puternici și s-au înmulțit cei care mă urăsc fără motiv.
21Ei îmi răsplătesc binele cu rău și mă acuză, pentru că eu urmăresc binele.
22Să nu mă părăsești, Doamne; Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de la mine!
23Grăbește-te să mă ajuți, Doamne, mântuirea mea!