1Al lui Davíd. Către tine strig, Doamne Dumnezeul meu, să nu rămâi tăcut în fața mea, căci de vei tăcea față de mine, voi fi asemenea cu cei care coboară în groapă.
2Ascultă glasul rugăciunii mele când strig către tine, când îmi ridic mâinile spre sanctuarul tău!
3Nu mă pune laolaltă cu cei nelegiuiți și cu făptuitorii de nedreptate! Ei vorbesc de pace cu semenii lor, pe când inima lor e [plină de] răutate.
4Dă-le după faptele lor și după răutatea purtării lor; dă-le după lucrarea mâinilor lor, plătește-le cum se cuvine!
5Căci ei nu au înțeles faptele Domnului, nici lucrarea mâinilor sale; să-i năruie și să nu-i mai zidească!
6Binecuvântat să fie Domnul, pentru că a ascultat glasul rugăciunii mele!
7Domnul este tăria și scutul meu, în el și-a pus încrederea inima mea. El m-a ajutat, și de aceea inima îmi este [plină] de veselie și îl laud prin cântările mele.
8Domnul este tăria poporului său, el este cetate de scăpare pentru unsul său.
9Mântuiește, Doamne, pe poporul tău, binecuvântează moștenirea ta, fii păstorul și sprijinitorul lui în veci!