1Al lui Davíd. Domnul este lumina și mântuirea mea, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?
2Când se apropie de mine răufăcătorii, ca să-mi sfâșie trupul, aceștia, asupritorii și dușmanii mei, se poticnesc și cad.
3Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea, inima mea tot nu s-ar teme; chiar dacă s-ar ridica un război împotriva mea, și atunci aș fi încrezător.
4Un lucru cer de la Domnul și pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele, ca să privesc frumusețea Domnului și să vizitez sanctuarul său.
5El mă va ascunde în adăpostul lui în ziua cea rea, mă va adăposti în ascunzătoarea cortului său, mă va ridica pe o stâncă.
6Și acum, să se înalțe capul meu deasupra dușmanilor mei ce mă înconjoară, iar eu voi jertfi în cortul lui jertfe de laudă; voi cânta și-l voi lăuda în psalmi pe Domnul.
7Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem: îndură-te de mine și răspunde-mi!
8Din partea ta îmi spune inima: „Căutați fața mea!”. Eu caut, Doamne, fața ta.
9Nu-ți ascunde fața de la mine, nu-l îndepărta cu mânie pe slujitorul tău; tu ești ajutorul meu, nu mă respinge și nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele!
10Chiar tatăl meu și mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a primit la sine.
11Arată-mi, Doamne, calea ta, călăuzește-mă pe calea cea dreaptă din cauza dușmanilor mei!
12Nu mă da în mâna asupritorilor mei, căci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoși, care nu respiră decât violența!
13Cred că voi vedea bunătățile Domnului pe pământul celor vii.
14Așteaptă-l pe Domnul, fii tare, întărește-ți inima și nădăjduiește în Domnul!