1Pentru ce se frământă neamurile și pentru ce cugetă popoarele [lucruri] deșarte?
2Regii pământului se răscoală și cei care conduc se înțeleg împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului său:
3„Să rupem legăturile lor și să scăpăm de jugul lor!”.
4Cel care locuiește în ceruri surâde, Domnul râde de ei.
5Apoi, în mânia sa, le vorbește și, în furia sa, îi înspăimântă:
6„Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sión, pe muntele meu cel sfânt!”.
7Voi vesti hotărârea Domnului; el mi-a zis: „Tu ești Fiul meu, eu astăzi te-am născut.
8Cere-mi și-ți voi da popoarele ca moștenire și marginile pământului, în stăpânire!
9Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier și le vei sfărâma ca pe vasul olarului!”.
10Acum, dar, regilor, purtați-vă cu iscusință, trageți învățătură, judecători ai pământului!
11Slujiți-i Domnului cu frică, bucurați-vă cu teamă!
12Luați aminte, ca nu cumva să se mânie și să pieriți pe cale! Căci mânia lui se aprinde degrabă. Fericiți toți aceia care își caută refugiu în el!