Psalms 2
1 Pentru ce se frământă neamurile și pentru ce cugetă popoarele [lucruri] deșarte?
2 Regii pământului se răscoală și cei care conduc se înțeleg împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului său:
3 „Să rupem legăturile lor și să scăpăm de jugul lor!”.
4 Cel care locuiește în ceruri surâde, Domnul râde de ei.
5 Apoi, în mânia sa, le vorbește și, în furia sa, îi înspăimântă:
6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sión, pe muntele meu cel sfânt!”.
7 Voi vesti hotărârea Domnului; el mi-a zis: „Tu ești Fiul meu, eu astăzi te-am născut.
8 Cere-mi și-ți voi da popoarele ca moștenire și marginile pământului, în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier și le vei sfărâma ca pe vasul olarului!”.
10 Acum, dar, regilor, purtați-vă cu iscusință, trageți învățătură, judecători ai pământului!
11 Slujiți-i Domnului cu frică, bucurați-vă cu teamă!
12 Luați aminte, ca nu cumva să se mânie și să pieriți pe cale! Căci mânia lui se aprinde degrabă. Fericiți toți aceia care își caută refugiu în el!