1Al lui Davíd. Te laud, Doamne, din toată inima, [pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele]. Îți cânt înaintea îngerilor.
2Mă prostern spre templul tău cel sfânt. Laud numele tău pentru îndurarea și adevărul tău, căci ți s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale.
3În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, [m-ai îmbărbătat și] mi-ai întărit sufletul.
4Toți regii pământului, Doamne, te vor lăuda când vor auzi cuvintele gurii tale.
5Ei vor cânta căile Domnului, căci mare este gloria Domnului.
6Oricât de sus ar fi Domnul, el îl vede pe cel umil și îl recunoaște din depărtare pe cel îngâmfat.
7Chiar dacă trebuie să trec printr-o strâmtorare, tu mă faci să trăiesc, în ciuda mâniei dușmanilor mei; tu îți întinzi mâna și dreapta ta mă mântuiește.
8Domnul va duce la bun sfârșit [ceea ce a început] pentru mine. Doamne, bunătatea ta este veșnică. Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale!