1Pe [malurile] râurilor din Babilón ședeam și plângeam când ne aduceam aminte de Sión.
2În sălciile din [ținutul] acela ne atârnasem harpele.
3Căci acolo, cei care ne-au dus în robie ne cereau cuvintele cântărilor și opresorii noștri ne cereau veselie: „Cântați-ne din cântările Siónului!”.
4Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5Dacă te voi uita, Ierusalíme, să mi se usuce mâna dreaptă!
6Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalím culmea bucuriei mele!
7Adu-ți aminte, Doamne, de fiii lui Edóm, care, în ziua Ierusalímului, ziceau: „Dărâmați-l! Dărâmați-l până la temelii!”.
8Fiică a Babilónului devastator, fericit cel care îți va întoarce [răul] pe care l-ai făcut!
9Fericit cel care-ți va smulge pruncii și-i va zdrobi de stâncă!