1Cântare. Psalm. Al lui Davíd.
2Gata e inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea! Îți voi cânta și voi intona psalmi! Bine, gloria mea!
3Treziți-vă, harpă și alăută: vreau să trezesc aurora!
4Te voi lăuda între popoare, Doamne, și îți voi cânta psalmi printre neamuri,
5căci îndurarea ta este mare până la ceruri și adevărul tău, până la nori.
6Înalță-te mai sus decât cerurile, Dumnezeule, și gloria ta să fie peste tot pământul!
7Ca [toți] cei iubiți de tine să fie eliberați, fă mântuire cu dreapta ta și răspunde-mi!
8Dumnezeu a vorbit în sanctuarul său: „Voi triumfa, voi împărți Síhem și voi măsura valea Sucót;
9al meu este Galaád, al meu este Manáse și Efraím, coiful capului meu, Iúda, sceptrul meu [de domnie].
10Moáb, vasul în care mă spăl; peste Edóm îmi azvârl încălțămintea, peste [țara] filisténilor îmi voi striga [victoria]”.
11Cine mă va călăuzi spre cetatea întărită? Cine mă va conduce până la Edóm?
12Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat și nu mai vrei să ieși, o, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
13Vino în ajutorul nostru în [timpul] strâmtorării, căci mântuirea de la oameni este zadarnică!
14În Dumnezeu vom săvârși fapte mărețe și el îi va doborî pe asupritorii noștri.