1Preamăriți-l pe Domnul, pentru că este bun, veșnică este îndurarea lui!
2Așa să spună cei răscumpărați de Domnul, cei pe care i-a răscumpărat din mâna asupritorului,
3pe care i-a adunat din [toate] țările: de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi!
4Rătăceau prin pustiu, umblau prin pământ uscat și nu găseau nicio cetate în care să poată locui;
5[sufereau] de foame și de sete: viața se stingea în ei.
6În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și i-a mântuit din necazurile lor;
7i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate în care să poată locui.
8Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!
9Căci el a săturat sufletul însetat și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
10Ei locuiau în întuneric și în umbra morții, prizonieri ai sărăciei și încătușați în lanțurile lor,
11căci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeu și au disprețuit planul Celui Preaînalt.
12El le-a umilit inima prin chinuri, cădeau și nu era cine să-i ajute.
13În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și el i-a mântuit din necazurile lor;
14i-a scos din întuneric și din umbra morții și lanțurile lor le-a rupt.
15Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!
16Căci a sfărâmat porțile de bronz și a frânt zăvoarele de fier.
17Și-au pierdut mințile pe calea nelegiuirii și, din cauza fărădelegilor lor, au ajuns nenorociți,
18sufletului lor i s-a făcut silă de orice hrană și au ajuns până la porțile morții.
19În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și i-a mântuit din necazurile lor;
20a trimis Cuvântul său și i-a vindecat, i-a scăpat de la nimicire.
21Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!
22Să-i aducă jertfe de mulțumire și să vestească faptele lui în strigăte de bucurie!
23Cei care plecau pe mare în corăbii și făceau negoț pe apele cele mari,
24ei au văzut lucrările Domnului și minunile lui în adâncuri.
25El a spus și s-a pornit vântul furtunii care a ridicat valurile mării:
26se suiau spre ceruri, coborau spre abisuri; sufletul lor se topea de groază.
27Se împleticeau și se clătinau ca un om beat și toată înțelepciunea lor pierise.
28În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și el i-a făcut să iasă din necazurile lor;
29a liniștit furtuna și valurile s-au potolit.
30Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit și el i-a condus la portul dorit.
31Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!
32Să-l preamărească în adunarea poporului și să-l laude în adunarea bătrânilor!
33El a schimbat râurile într-un pustiu și izvoarele de apă în pământ uscat,
34pământul roditor, în sărătură, din cauza răutății locuitorilor lui.
35Dar a schimbat pustiul în întindere de apă și pământul uscat, în izvoare de apă
36și i-a făcut să se așeze acolo pe cei înfometați, iar ei au stabilit o cetate unde să locuiască.
37Au semănat ogoare și au plantat vii și ele au adus roade îmbelșugate.
38I-a binecuvântat și ei s-au înmulțit [foarte] mult și nu a lăsat să scadă numărul animalelor lor.
39Apoi a scăzut numărul lor și au fost abătuți, din cauza constrângerii răului și a suferinței.
40A revărsat disprețul asupra nobililor, i-a făcut să rătăcească printr-un pustiu fără drumuri.
41Dar l-a ridicat pe cel sărman din necaz și a făcut familiile numeroase ca turmele.
42Cei drepți vor vedea și se vor bucura și orice nelegiuit își va închide gura.
43Cine-i înțelept să observe acestea și va înțelege îndurările Domnului!