1Și acestea sunt proverbele lui Solomón pe care le-au transcris oamenii lui Ezechía, regele lui Iúda.
2Gloria lui Dumnezeu este să ascundă un lucru, iar gloria regilor este să cerceteze lucrul.
3Înălțimea cerurilor, adâncul pământului și inima regilor, nu este cine să le cerceteze.
4Scoate zgura din argint și va ieși un obiect pentru topitor!
5Scoate-l pe cel vinovat din fața regelui și i se va întări tronul în dreptate!
6Nu te da mare în fața regelui și nu sta în locurile celor mari!
7Căci este mai bine să-ți zică: „Urcă aici!” decât să fii coborât înaintea celui nobil pe care-l văd ochii tăi.
8Nu te grăbi să ieși la ceartă, ca nu cumva [să nu știi] ce să faci la sfârșitul ei, când te-ar putea umili aproapele tău!
9Apără-ți cauza cu prietenul tău și nu dezvălui secretul altuia!
10Ca nu cumva cel care ascultă să te insulte și defăimarea ta să nu mai poată fi reparată.
11Ca merele de aur încrustate în argint este cuvântul spus la timpul potrivit.
12Ca un inel de aur, ca o podoabă de aur fin este mustrarea unui înțelept în urechea ascultătoare.
13Ca răcoarea zăpezii în ziua secerișului este împuternicitul fidel pentru cei care l-au trimis: el împrospătează sufletul stăpânului său.
14Ca vaporii și vântul fără ploaie este omul care se laudă cu un dar fals.
15Prin răbdare se înduplecă un principe și limba dulce zdrobește oasele.
16Dacă ai găsit miere, mănâncă atât cât e necesar pentru tine, ca nu cumva să te saturi [prea tare] și să vomiți!
17Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine și să te urască!
18Ca un ciocan, ca o sabie și ca o săgeată ascuțită este omul care răspunde ca martor fals împotriva aproapelui său.
19Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătă este încrederea într-unul care înșală în ziua strâmtorării.
20Ca unul care își scoate haina într-o zi rece sau ca oțetul peste leșie este a cânta cântece unuia cu inima rea.
21Dacă este înfometat cel care te urăște, dă-i să mănânce pâine și dacă este însetat, dă-i să bea apă!
22Căci tu vei aduna cărbuni aprinși pe capul lui și Domnul îți va răsplăti.
23Vântul de nord generează ploaie și limba denigratoare, o față indignată.
24E mai bine să locuiești la colțul unui acoperiș decât să ai casă comună cu o soție [care provoacă] discordii.
25Ca apa rece pentru sufletul obosit este vestea bună dintr-o țară îndepărtată.
26Ca un izvor tulbure și ca o fântână stricată este cel drept care se înclină în fața celui vinovat.
27A mânca multă miere nu este bine; a cerceta lucrurile grele este onoare.
28Ca o cetate spartă care nu are ziduri este omul care nu are controlul duhului său.