Nehemiah 6
1 Când au auzit Sanbalát, Tobía, Ghéșem din Arábia și ceilalți dușmani ai noștri că reconstruisem zidul și că nu mai rămăsese nicio spărtură în el – deși nu fixasem încă ușile la porți –,
2 atunci Sanbalát și Ghéșem au trimis să-mi spună: „Vino să ne întâlnim la Chefirím, în Valea Onó!”. Însă ei se gândeau să-mi facă rău.
3 Dar eu am trimis mesageri la ei să le zică: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să cobor. De ce să înceteze lucrarea cât timp eu aș părăsi-o ca să cobor la voi?”.
4 Au trimis la mine în acest mod de patru ori, iar eu le-am răspuns în aceeași manieră.
5 Sanbalát l-a trimis la mine în același mod pe slujitorul său, care avea în mână o scrisoare deschisă.
6 În ea era scris: „Se aude printre popoare – și Gașmú o spune – că tu și iudeii vă gândiți să vă răzvrătiți. De aceea construiești tu zidul. Și că, după aceste vorbe, tu vei deveni regele lor;
7 că ai pus chiar profeți care să strige despre tine în Ierusalím: «Este un rege în Iúda». Regele va auzi aceste vorbe; acum, vino să ne sfătuim împreună!”.
8 Dar eu am trimis să i se spună: „Vorbele acestea nu sunt cum le spui tu, pentru că tu le născocești din inima ta!”.
9 Ei toți voiau să ne intimideze, zicând: „Le vor slăbi mâinile de la lucrare și ea nu se va termina ”. Acum, [Doamne], întărește mâinile mele!
10 M-am dus la casa lui Șemáia, fiul lui Deláia, fiul lui Mehetabeél, care era împiedicat. El a zis: „Să ne întâlnim la casa lui Dumnezeu, în mijlocul templului! Să închidem ușile templului, căci ei vin să te ucidă ei vin noaptea să te ucidă!”.
11 Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în templu și să trăiască? Nu voi intra”.
12 Am recunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea, ci a rostit profeția împotriva mea fiind tocmit de Tobía și Sanbalát.
13 L-au tocmit ca să mă sperie să fac așa, să păcătuiesc și să aibă cu ce să-mi facă nume rău ca să mă acuze.
14 Adu-ți aminte, Dumnezeule, de Tobía și de Sanbalát, potrivit cu aceste fapte ale lor! Și de Noadía, profetesa, și de ceilalți profeți care voiau să mă sperie.
15 Zidul a fost terminat în ziua a douăzeci și cincea a lunii Elúl, în cincizeci și două de zile.
16 Când au auzit toți dușmanii noștri, s-au temut toate popoarele care erau în jurul nostru și au căzut foarte mult în ochii lor, căci de la Dumnezeul nostru a fost făcută lucrarea aceasta.
17 Chiar în acel timp, nobilii au înmulțit scrisorile pe care i le trimiteau lui Tobía și acelea ale lui Tobía care ajungeau la ei.
18 Căci mulți din Iúda erau legați prin jurământ de el, pentru că era ginerele lui Șecanía, fiul lui Aráh, iar Ionatán, fiul său, o luase pe fiica lui Meșulám, fiul lui Berechía.
19 Vorbeau de lucrurile lui bune înaintea mea și cuvintele mele erau scoase către el. Iar Tobía trimitea scrisori ca să mă sperie.