Nehemiah 5
1 S-a ridicat un strigăt puternic din partea poporului și a soțiilor lor către frații lor iudei.
2 Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fiicele noastre suntem mulți; trebuie să facem rost de grâu ca să mâncăm și să trăim”.
3 Alții ziceau: „Dăm drept garanție ogoarele noastre, viile și casele noastre ca să facem rost de grâu în timpul foametei”.
4 Alții ziceau: „Am împrumutat argint, punând garanție ogoarele și viile noastre pentru tributul regelui.
5 Deși carnea noastră este ca și carnea fraților noștri, fiii noștri sunt ca fiii lor; iată, îi supunem pe fiii noștri și pe fiicele noastre ca sclavi – ba chiar sunt dintre fiicele noastre [care au fost] supuse –, iar mâinile noastre sunt fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora”.
6 M-am mâniat foarte mult când am auzit strigătul lor și cuvintele acestea.
7 M-am hotărât să-i mustru pe nobili și pe guvernatori și să le spun: „Voi luați camătă de la frații voștri”. Și am pus împotriva lor o adunare mare
8 și le-am zis: „Noi i-am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri iudei care fuseseră vânduți neamurilor, iar voi îi vindeți pe frații voștri ca să ne fie vânduți nouă?”. Ei au tăcut și nu au găsit răspuns.
9 Apoi le-am zis: „Nu este bun lucrul pe care îl faceți. Oare nu ar trebui să umblați în teama de Dumnezeul nostru, ca să nu fim de batjocură pentru națiuni, dușmanii noștri?
10 Și eu și frații mei și slujitorii mei i-am împrumutat cu argint și grâu. Să abandonăm, vă rog, camăta aceasta!
11 Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele și o sutime din argintul, din grâul, din mustul și din untdelemnul pe care le-ați cerut de la ei!”.
12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic! Vom face așa cum ai zis”. I-am chemat pe preoți și i-am pus să jure că vor face după cuvântul acesta.
13 Apoi mi-am scuturat poala [mantiei] și am zis: „Așa să scuture Dumnezeu din casa lui și din câștigul său pe oricine nu va împlini cuvântul acesta: așa să fie scuturat și golit!”. Toată adunarea a zis: „Amin!”. Și l-au lăudat pe Domnul. Iar poporul a făcut după cuvântul acesta.
14 Din ziua în care m-a stabilit ca să fiu guvernator în țara lui Iúda, din anul al douăzecilea și până în anul al treizeci și doilea al regelui Artaxérxes, eu și frații mei nu am mâncat pâinea guvernatorului.
15 Dar primii guvernatori care fuseseră înaintea mea au îngreunat poporul și au luat de la el pâine și vin în afară de cei patruzeci de [ sícli de] argint; ba chiar și slujitorii lor stăpâneau peste popor. Dar eu nu am făcut așa pentru că mă tem de Dumnezeu.
16 Ci am lucrat și la repararea acestui zid; nu am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau adunați acolo la lucru.
17 Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și guvernatori, și cei care veneau la noi dintre popoarele dimprejurul nostru.
18 Ceea ce se pregătea în fiecare zi erau un bou și șase berbeci aleși; pentru mine se pregăteau păsări, iar la fiecare zece zile, pentru toți, vin din belșug. Cu toate acestea, nu am cerut pâinea guvernatorului, pentru că lucrarea apăsa asupra acestui popor.
19 Amintește-ți de mine, Dumnezeul meu, pentru tot binele pe care l-am făcut acestui popor!