1În ziua aceea, s-a citit din cartea lui Moise în auzul poporului și s-a găsit scris în ea că cei din Amón și din Moáb nu pot să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
2pentru că nu i-au întâmpinat pe fiii lui Israél cu pâine și apă și pentru că l-au tocmit pe Balaám ca să-i blesteme; însă Dumnezeul nostru a întors blestemul în binecuvântare.
3Când au auzit legea, i-au despărțit pe [străinii] amestecați din Israél.
4Înainte de aceasta, preotul Eliașíb, care era pus peste cămările casei Dumnezeului nostru, rudă cu Tobía,
5pregătise pentru el o cămară mare unde înainte se puneau ofranda, tămâia, obiectele, zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn, după legea referitoare la levíți, cântăreți și ușieri, și darul ridicat pentru preoți.
6În tot acest [timp], eu nu eram la Ierusalím, căci în anul al treizeci și doilea al lui Artaxérxes, regele din Babilón, intrasem la rege. După câteva zile am cerut de la rege
7ca să vin la Ierusalím și am înțeles răul pe care-l făcuse Eliașíb făcându-i lui Tobía o cămară în curțile casei lui Dumnezeu.
8M-am mâniat foarte mult și am aruncat afară din cameră toate obiectele casei lui Tobía.
9Apoi am zis să se purifice camerele și am adus înapoi obiectele casei lui Dumnezeu, ofranda și tămâia.
10Am aflat că părțile levíților nu fuseseră date și că fugise fiecare la ogorul său: levíți, cântăreți și cei care făceau lucrarea.
11I-am mustrat pe guvernatori și le-am zis: „Pentru ce a fost părăsită casa lui Dumnezeu?”. Apoi i-am adunat [pe cei care fugiseră] și i-am restabilit la locul lor.
12Atunci, întregul Iúda a adus la vistierii zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn.
13I-am pus supraveghetori peste vistierii pe Șelemía, preotul, pe Sadóc, scribul, pe Pedáia, dintre levíți, și, alături de ei, pe Hanán, fiul lui Zacúr, fiul lui Matanía, căci erau considerați fideli. Ei aveau [responsabilitatea] să împartă [cele cuvenite] fraților lor.
14„Adu-ți aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri și nu șterge faptele mele bune pe care le-am făcut pentru casa Dumnezeului meu și pentru cele de păzit ale ei!”.
15În acele zile am văzut în Iúda [oameni] care călcau în teasc în [zi de] sabát, care aduceau snopi și îi încărcau pe măgari, ba chiar și vin, struguri și smochine și orice fel de poveri: le aduceau la Ierusalím în zi de sabát. Iar eu am mărturisit [împotriva lor] în ziua când vindeau mărfurile.
16[Oameni] din Tir, care locuiau la [Ierusalím], aduceau pește și tot felul de mărfuri și le vindeau în [zi de] sabát celor din Iúda și din Ierusalím.
17I-am mustrat pe nobilii din Iúda și le-am zis: „Ce este acest lucru rău pe care îl faceți profanând ziua de sabát?
18Oare nu așa au făcut părinții voștri și Domnul a făcut să vină asupra noastră și asupra acestei cetăți relele acestea? Voi aduceți din nou mânia peste Israél profanând [ziua de] sabát ”.
19Și când se întuneca la porțile Ierusalímului înainte de sabát, am zis să se închidă porțile și să nu se deschidă până după sabát. Am pus dintre slujitorii mei la porți ca să nu se aducă poveri în [zi de] sabát.
20Vânzătorii și negustorii au dormit în afara Ierusalímului o dată și de două ori.
21Am mărturisit împotriva lor și le-am zis: „Pentru ce petreceți noaptea înaintea zidului? Dacă se repetă, îmi voi întinde mâna împotriva voastră!”. Și din momentul acela nu au mai venit în [zi de] sabát.
22Am poruncit levíților care erau purificați și care veneau să păzească porțile să sfințească ziua de sabát. „Și pentru aceasta adu-ți aminte de mine, Dumnezeul meu, ai milă de mine după mulțimea îndurărilor tale!”.
23Tot în acel timp am văzut iudei care locuiau cu femei din Așdód, din Amón și din Moáb.
24Jumătate dintre fiii lor vorbeau limba celor din Așdód; nu cunoșteau iudaica să o vorbească, ci [vorbeau] limba unui popor sau a altuia.
25I-am mustrat și i-am blestemat; i-am lovit pe unii dintre ei, le-am smuls părul oamenilor și i-am pus să jure pe Dumnezeu: „Să nu le dați pe fiicele voastre fiilor lor și să nu le luați pe fiicele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă!
26Oare nu datorită lor a păcătuit Solomón, regele lui Israél? Între multe popoare nu era un rege ca el: era iubit de Dumnezeul său și îl pusese Dumnezeu rege peste tot Israélul. Pe el l-au făcut să păcătuiască femeile străine.
27Iar despre voi să auzim că faceți toate aceste rele mari, fiind infideli față de Dumnezeul nostru și locuind cu femei străine?”.
28Pe [unul] dintre fiii lui Ioiáda, fiul marelui preot Eliașíb, care era ginerele lui Sanbalát din Horón, l-am izgonit de la mine.
29„Adu-ți aminte de ei, Dumnezeul meu, căci au pângărit preoția și alianța preoției și a levíților!”.
30I-am purificat de orice străin și am stabilit sarcini pentru preoți și pentru levíți, fiecare la lucrarea lui,
31pentru darul de lemne [de adus] la timpul hotărât și pentru primiții. „Adu-ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!”.