John 20
1 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdaléna a venit la mormânt și a văzut că piatra fusese luată de la mormânt.
2 Atunci, a alergat și a venit la Símon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, și le‑a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”.
3 A ieșit atunci Petru și celălalt discipol și au venit la mormânt.
4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt.
5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat.
6 Atunci a venit și Símon Petru, care îl urma, și a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile așezate,
7 dar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era așezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc.
8 Atunci a intrat și celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut și a crezut;
9 pentru că încă nu cunoșteau Scriptura: că el trebuia să învie din morți.
10 Atunci discipolii s-au întors la ai lor.
11 Iar Maria stătea lângă mormânt, afară, și plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt
12 și a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap și altul, la picioare.
13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?”. Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus”.
14 Spunând acestea și întorcându-se, l-a văzut pe Isus stând [în picioare], dar nu știa că este Isus.
15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?”. Ea, crezând că este grădinàrul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus și eu îl voi lua!”.
16 Isus i-a zis: „Maria!”. Ea, întorcându-se, i-a spus în evreiește: „Rabbuní!” – care înseamnă „Învățătorule!”.
17 Isus i-a zis: „Nu mă reține, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la frații mei și spune-le: «Mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru»!”.
18 Maria Magdaléna a venit la discipoli și le-a vestit că l-a văzut pe Domnul și că el i-a spus acestea.
19 În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, deși ușile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”.
20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul.
21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi”.
22 Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: „Primiți pe Duhul Sfânt!
23 Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute”.
24 Însă Tóma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus.
25 Așadar, ceilalți discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!”. Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor și nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”.
26 După opt zile, discipolii lui erau iarăși înăuntru, iar Tóma era împreună cu ei. Isus a venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijlocul lor și a zis: „Pace vouă!”.
27 Apoi i-a spus lui Tóma: „Adu-ți degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ți mâna și pune-o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios!”.
28 Tóma a răspuns și i-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”.
29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei care nu au văzut și au crezut!”.
30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor și multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
31 Acestea însă au fost scrise ca să credeți că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viață în numele lui.