John 11
1 Era bolnav un oarecare Lazăr din Betánia, din satul Mariei și al Mártei, sora ei.
2 Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă și îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav.
3 Așadar, surorile au trimis să i se spună: „Doamne, iată, cel care-ți e prieten este bolnav!”.
4 Auzind, Isus a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”.
5 Deși Isus îi iubea pe Márta, pe sora ei și pe Lazăr,
6 când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era.
7 Abia după aceea le-a spus discipolilor: „Să mergem din nou în Iudéea!”.
8 Discipolii i-au spus: „Rabbí, acum căutau iudeii să te bată cu pietre și tu mergi iarăși acolo?”.
9 Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticnește, pentru că vede lumina acestei lumi.
10 Însă dacă cineva umblă în timpul nopții, se poticnește, pentru că lumina nu este în el”.
11 După ce a spus acestea, a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc”.
12 Atunci discipolii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, va fi salvat!”.
13 De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit.
14 Așadar, Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit
15 și mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeți. Dar să mergem la el!”.
16 Atunci Tóma, cel numit Geamănul, a spus celorlalți discipoli: „Să mergem și noi ca să murim cu el!”.
17 Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt.
18 Betánia era aproape de Ierusalím, cam la cincisprezece stádii.
19 Și mulți iudei veniseră la Márta și Maria să le consoleze pentru fratele lor.
20 Când a auzit că a venit Isus, Márta i-a ieșit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă.
21 Așadar, Márta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit!
22 Însă și acum știu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da”.
23 Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”.
24 Márta i-a zis: „Știu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”.
25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi;
26 și oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?”.
27 Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.
28 După ce a spus ea aceasta, s-a dus și a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: „Învățătorul este aici și te cheamă”.
29 Când a auzit, [Maria] s-a ridicat repede și a venit la el.
30 Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Márta.
31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo.
32 Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”.
33 Iar Isus, când a văzut-o că plânge și că plâng și iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit și s-a tulburat.
34 Și a zis: „Unde l-ați pus?”. I-au răspuns: „Doamne, vino și vezi!”.
35 Și Isus a lăcrimat.
36 Atunci iudeii au început să spună: „Iată cât de mult îl iubea!”.
37 Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în așa fel ca acesta să nu moară?”.
38 Isus s-a înfiorat din nou și a mers la mormânt. Era o grotă, iar [la intrare] era pusă o piatră.
39 Isus a zis: „Ridicați piatra!”. Márta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”.
40 Isus i-a spus: „Nu ți-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?”.
41 Au ridicat, deci, piatra. Atunci și-a ridicat ochii și a spus: „Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat.
42 Eu știam că mă asculți întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulțimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”.
43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!”.
44 A ieșit mortul legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză, iar fața lui era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!”.
45 Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.
46 Dar unii dintre ei au mers la farisei și le‑au spus ce făcuse Isus.
47 Așadar, arhiereii și fariseii, adunând Sinédriul, au spus: „Ce să facem, pentru că acest om face multe semne?
48 Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în el; vor veni románii, ne vor lua pe noi [și vor distruge] și sanctuarul nostru, și neamul”.
49 Unul dintre ei, Caiáfa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic,
50 nici nu înțelegeți că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor și să nu piară întregul neam”.
51 Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru popor.
52 Și nu numai pentru popor, ci și pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiți ai lui Dumnezeu.
53 Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă.
54 De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim, și a rămas acolo împreună cu discipolii.
55 Era aproape Paștele iudeilor și mulți din provincie au urcat la Ierusalím înainte de Paște, ca să se purifice.
56 Îl căutau pe Isus și spuneau unii către alții în timp ce stăteau în templu: „Ce credeți, oare să nu vină la sărbătoare?”.
57 De fapt, arhiereii și fariseii dăduseră ordin ca, dacă știe cineva unde este, să-l denunțe, ca să-l aresteze.