John 10
1 Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoț și un tâlhar;
2 dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor.
3 Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le conduce afară.
4 Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc vocea.
5 Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”.
6 Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înțeles ceea ce le vorbea.
7 Atunci, Isus a zis din nou: „Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor.
8 Toți cei care au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.
9 Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra și va ieși și va găsi pășune.
10 Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să ucidă. Eu am venit ca să aibă viață și să [o] aibă din belșug.
11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.
12 Cel plătit și care nu este păstor, căruia nu-i aparțin oile, vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le răpește și le împrăștie;
13 pentru că este plătit și nu-i pasă de oi.
14 Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele și ale mele mă cunosc pe mine
15 așa cum mă cunoaște Tatăl și eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viața pentru oi.
16 Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu și va fi o singură turmă și un singur păstor.
17 De aceea mă iubește Tatăl, pentru că îmi dau viața pentru ca s-o iau din nou.
18 Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau și am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu”.
19 S-a făcut iarăși dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte.
20 Mulți dintre ei spuneau: „Are un diavol și delirează. De ce-l ascultați?”.
21 Alții spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui posedat de diavol. Oare poate un diavol să deschidă ochii unui orb?”.
22 Atunci avea loc Sărbătoarea Înnoirii în Ierusalím. Era iarnă.
23 Isus umbla prin templu, în Porticul lui Solomón.
24 Iudeii l-au înconjurat și i-au zis: „Până când ne chinuiești sufletul? Dacă tu ești Cristos, spune-ne deschis!”.
25 Isus le-a răspuns: „V-am spus, și nu credeți. Faptele pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine,
26 însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile mele.
27 Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează.
28 Eu le dau viața veșnică și nu vor pieri niciodată. Și nimeni nu le va răpi din mâna mea.
29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu.
30 Eu și Tatăl una suntem”.
31 Iudeii au luat iarăși pietre ca să-l bată cu ele.
32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care faptă dintre ele vreți să mă bateți cu pietre?”.
33 Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo faptă bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie și pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu”.
34 Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastră: « Eu am zis: sunteți dumnezei »?
35 Dacă i-a numit «dumnezei» pe cei către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – și Scriptura nu poate fi desființată –
36 aceluia pe care Tatăl l-a sfințit și l-a trimis în lume voi îi spuneți: «Spui blasfemii» pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»?
37 Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeți în mine;
38 dar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în mine, credeți în fapte, ca să știți și să recunoașteți că Tatăl este în mine și eu în Tatăl!”.
39 Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
40 El a plecat iarăși dincolo de Iordán, în locul unde botezase mai înainte Ioan, și a rămas acolo.
41 Mulți veneau la el și spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn, însă tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”.
42 Și mulți au crezut în el acolo.