Job 6
1 Iob a luat cuvântul și a zis:
2 „O, dacă s-ar cântări necazul meu și dacă ar fi pusă împreună pe cântar supărarea mea!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt confuze.
4 Căci săgețile Celui Atotputernic, al căror venin îl bea duhul meu, sunt în mine. Înfricoșările lui Dumnezeu sunt îndreptate asupra mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic lângă iarbă? Sau mugește boul lângă nutrețul său?
6 Ce e fără gust se mănâncă oare fără sare? Sau este vreun gust în sucul de nalbă?
7 Ceea ce a refuzat sufletul meu să atingă, aceea este hrană în durerea mea.
8 Cine ar face să se împlinească cererea mea! De-ar da Dumnezeu [să se împlinească] speranța mea!
9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-și întindă mâna și să mă sfărâme!
10 Ar mai fi pentru mine o mângâiere, aș tresălta în durerea care nu cruță, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Care este puterea mea ca să [mai] aștept? Care este sfârșitul meu ca să [mai] lungesc viața mea?
12 Oare puterea mea este puterea pietrelor? Sau carnea mea este de bronz?
13 Oare este vreun ajutor pentru mine? Planul [tău] s-a îndepărtat de mine!
14 Celui disperat i se cuvine îndurare din partea prietenului său, altfel ar putea abandona teama de Cel Atotputernic.
15 Frații mei m-au înșelat ca un torent, ca albia torenților care trec.
16 Tulburați de gheață, peste ei se ascunde zăpada.
17 În timp de secetă seacă și [în timp] de arșiță dispar din locul lor.
18 Caravanele o apucă pe drumul lor, înaintează în pustiu și pier.
19 Caravanele din Temán le caută cu privirea, călătorii din Șeba așteaptă după ele.
20 S-au rușinat pentru că și-au pus încrederea, au venit până la ei și au fost făcuți de ocară.
21 Așa sunteți și voi, un nimic. Vedeți angoasa și vă temeți.
22 Oare v-am zis eu: «Aduceți la mine sau [aduceți] din averile voastre un dar la mine!
23 Scăpați-mă din mâna celui care oprimă și din mâna celor violenți eliberați-mă!»?
24 Învățați-mă și voi tăcea; făceți-mă să înțeleg ce am greșit!
25 Cât de puternice sunt cuvintele dreptății! Ce dovedesc dovezile voastre?
26 Oare prin dovezi veți răsturna cuvintele și [veți lăsa] în vânt vorbele celui deznădăjduit?
27 Într-adevăr, vă aruncați asupra orfanului, îl vindeți pe prietenul vostru.
28 Acum, binevoiți să vă întoarceți spre mine! În fața voastră, oare, voi minți?
29 Întoarceți-vă, să nu fie înșelăciune; întoarceți-vă încă o dată: dreptatea mea este aici!
30 Oare este înșelăciune pe limba mea sau cerul gurii mele nu înțelege supărările?