1Într-adevăr, pentru aceasta îmi tremură inima și sare de la locul ei.
2Ascultați vuietul glasului său și murmurul care iese din gura lui!
3Sub toate cerurile îl lasă liber și lumina lui, până la marginile pământului.
4După el mugește tunetul, bubuie la tunetul măreției sale și nu-l reține când se aude glasul lui.
5Dumnezeu bubuie cu tunetul său în chip minunat; face lucruri mari, pe care nu le recunoaștem.
6El zice zăpezii: «Cazi pe pământ!»; [spune] ploii: «Plouă!», iar ploii în averse: «Cazi cu putere!».
7Pecetluiește mâna tuturor oamenilor, ca oamenii să recunoască lucrarea lui.
8Viețuitoarele vin în locul lor ascuns și se culcă în vizuinile lor.
9Din camera [ei] vine furtuna și de la vânturile reci, frigul.
10De la suflarea lui Dumnezeu se face gheața și lățimea apelor se strâmtează.
11Încarcă norii cu aburi și norul împrăștie lumina lui.
12El îl face să rotească și să se întoarcă după planurile sale, ca să împlinească tot ceea ce le poruncește pe toată suprafața rotogolului pământului.
13Face să fie aflat sau ca un toiag pentru pământ, sau ca bunăvoință.
14Pleacă-ți urechea la aceasta, Iob! Stai și pricepe faptele minunate ale lui Dumnezeu!
15Știi tu cum pune Dumnezeu [norii] deasupra și cum face să strălucească lumina norului său?
16Știi tu despre plutirea norilor, faptele minunate ale celui desăvârșit în știință?
17El îți încălzește hainele când pământul se odihnește de vântul din sud.
18Poți tu întinde cu el cerurile tari ca o oglindă turnată?
19Fă-ne să știm ce să-i spunem, căci nu suntem pregătiți din cauza întunericului!
20Cine-i va da de veste că vreau să-i vorbesc? Dacă cineva vorbește, va fi nimicit.
21Acum nu se vede lumina, ea strălucește între nori; dar va trece un vânt și-i va curăța.
22De la nord vine aurul. La Dumnezeu este o splendoare înfricoșătoare.
23Pe Cel Atotputernic nu-l putem afla, căci este mare în putere și judecată, cu multă judecată și nu umilește.
24De aceea, oamenii să se teamă de el, căci el nu se uită la niciun înțelept cu inima”.