1Elíhu a continuat și a zis:
2„Ai răbdare puțin cu mine și te voi instrui, căci încă mai am cuvinte pentru Dumnezeu!
3Voi lua știința mea de departe și voi da dreptate celui care m-a făcut.
4Cu siguranță, cuvintele mele nu sunt minciună, un desăvârșit în știință este cu tine.
5Iată, Dumnezeu este puternic și nu refuză; este puternic în forța inimii!
6Nu-l lasă să trăiască pe cel vinovat și face judecată celor umili.
7Nu-și abate ochii de la cel drept, îi [pune] cu regii pe tron, îi face să șadă și-i înalță pentru totdeauna.
8Dacă sunt legați în lanțuri și sunt capturați în frânghiile mizeriei,
9le face cunoscute faptele lor și vinovățiile lor, pentru că au fost mândri.
10Le dezvăluie la ureche mustrarea și le spune să se întoarcă de la nelegiuire.
11Dacă vor asculta și-i vor sluji, vor termina zilele lor în bunăstare și anii lor, în desfătare.
12Dar dacă nu ascultă, vor trece în canal și-și vor da duhul fără să știe.
13Cei fățarnici cu inima adună mânie, nu strigă după ajutor, pentru că îi leagă.
14Sufletul lor moare în tinerețe și viața lor este printre cei desfrânați.
15[Dumnezeu] îl salvează pe cel umil prin umilința lui și îi dezvăluie la ureche prin întristare.
16Și pe tine vrea să te atragă din gura strâmtorării la loc larg, unde nu este strâmtoare, și ceea ce va fi pe masa ta va fi plin de grăsimi.
17Tu te-ai umplut cu cauza celui vinovat, iar cauza și judecata se sprijină una pe alta.
18Mânia să nu te atragă la plinătatea abundenței, iar mărimea răscumpărării să nu te facă să te înclini!
19Oare va avea valoare strigătul tău la el în strâmtorare sau toate resursele puterii?
20Nu tânji după noaptea în care popoarele urcă la locul lor.
21Ai grijă să nu te îndrepți spre nelegiuire, căci pe aceasta ai ales-o, nu umilința.
22Dumnezeu este mare în puterea lui: cine este maestru ca el?
23Cine i-a vizitat calea și cine îi poate zice: «Ai săvârșit nedreptate»?
24Amintește-ți să preamărești lucrarea lui, pe care o cântă oamenii.
25Orice om o privește, omul o zărește de departe.
26Iată, Dumnezeu este mare și noi nu-l cunoaștem; numărul anilor lui nu poate fi cercetat!
27El atrage picăturile de apă și transformă ploaia în vapori
28pe care norii îi revarsă și-i picură peste oameni din belșug.
29Oare se poate pricepe răspândirea norilor și răsunetul colibei lor?
30Iată, el răspândește lumina asupra lui și acoperă adâncurile mării!
31Căci prin ele judecă popoarele și dă hrană în abundență.
32În palme ascunde lumina și-i poruncește unde să lovească.
33Tunetul său îl face cunoscut și turma [face cunoscută] mânia care vine cu el.