1Iob a continuat să-și pronunțe asemnănarea, zicând:
2„Viu este Dumnezeu, care mi-a întors judecata, Cel Atotputernic, care mi-a amărât sufletul!
3Cât timp va mai fi suflare în mine și suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4buzele mele nu vor rosti nedreptate și limba mea nu va premedita înșelăciune.
5Departe de mine să vă dau dreptate vouă! Până când nu-mi voi da duhul, nu voi întoarce integritatea mea de la mine.
6Voi ține cu putere la dreptatea mea și nu voi ceda; inima mea nu-mi reproșează niciuna din zilele mele.
7Să fie ca un nelegiuit dușmanul meu și ca un nedrept, cel care se ridică împotriva mea!
8Care este speranța celui fățarnic când Dumnezeu îl frânge, când îi ia viața?
9Îi ascultă Dumnezeu strigătul când vine peste el strâmtorarea?
10Se va bucura el de Cel Atotputernic și-l va chema pe Dumnezeu tot timpul.
11Vă voi învăța pe voi despre mâna lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde ceea ce este la Cel Atotputernic.
12Iată, voi toți ați văzut! De ce flecăriți deșertăciune?
13Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu, moștenirea pe care cei violenți o iau de la Cel Atotputernic.
14Dacă i se înmulțesc fiii, vor fi pentru sabie și cei ce vor ieși din el nu se vor sătura de pâine.
15Cei care rămân din el vor fi îngropați în moarte, iar văduvele lui nu vor plânge.
16Dacă strânge argint ca praful și pregătește haine ca lutul,
17el le pregătește, dar cel drept le va îmbrăca, iar argintul va fi partea celui nevinovat.
18El construiește casa ca molia și ca o colibă pe care și-o face paznicul.
19Bogat se culcă, dar pentru ultima oară; deschide ochii și nu mai este.
20Năvălesc peste el spaimele ca apa, iar noaptea îl răpește furtuna.
21Îl ia [vântul] din Răsărit și se duce, îl smulge de la locul lui.
22Aruncă asupra lui și nu-i este milă și ar vrea să fugă de mâna lui.
23Vor bate din palme împotriva lui și vor fluiera contra lui din locul lor.