1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„Cum l-ai ajutat tu pe cel fără putere și cum ai salvat brațul fără vigoare!
3Cum l-ai sfătuit pe cel fără înțelepciune și cât de mult ai făcut cunoscut planul!
4Cui i-ai făcut cunoscute cuvintele și ce fel de suflare iese din tine?
5Morții tremură dedesubtul apelor și al celor care le locuiesc.
6Locuința morților este goală înaintea lui și nu este văl pentru împărăția morții.
7Întinde nordul peste abis și atârnă pământul de ceea ce nu este.
8Leagă apele de norii săi și norul nu se rupe sub ele.
9Acoperă fața tronului său și-și întinde norul peste el.
10Trasează o limită pe suprafața apelor, până la extremitatea dintre lumină și întuneric.
11Coloanele cerului se cutremură și se uimesc la amenințarea lui.
12Prin puterea lui, tulbură marea, prin pricepere, îl zdrobește pe Raháb.
13Cu suflarea lui, înseninează cerul și mâna lui străpunge șarpele fugar.
14Iată, acestea sunt marginile căilor sale! Este un murmur cuvântul pe care-l auzim despre el? Tunetul puterii sale, cine-l poate înțelege?”.