Job 17
1 Îmi piere răsuflarea, zilele mele se sting și mormântul este [soarta] mea.
2 Oare batjocoritorii mei nu sunt cu mine și ochiul meu nu se odihnește între jignirile lor?
3 Pune, te rog, garantul meu la tine: cine este cel care va bate palma cu mine?
4 Căci tu le-ai ascuns inima de la înțelegere, de aceea nu vor putea să se ridice.
5 Cine-și trădează prietenii spre pradă, chiar și ochii fiilor săi se vor sfârși.
6 M-ai făcut de batjocură pentru popoare și am devenit de scuipat în față.
7 Ochiul mi se întunecă din cauza zbuciumului, toate mădularele mele sunt ca umbra.
8 Cei drepți se vor uimi de aceasta și cel curat se va ridica peste cel fățarnic.
9 Cei drepți își vor ține calea și mâinile curate își vor adăuga putere.
10 Cât despre voi toți, întoarceți-vă și veniți: nu voi găsi între voi un înțelept!
11 Zilele mele au trecut, planurile s-au năruit, ca și dorințele inimii mele.
12 Noaptea o fac ca ziua, [spun] că ziua este aproape când este întuneric.
13 Dacă aș aștepta, locuința morților ar fi casa mea, în întuneric îmi aștern patul.
14 Am strigat către groapă: «Tu ești tatăl meu», și către vierme: «Mama mea și sora mea!».
15 Unde este atunci speranța mea? Cine a văzut speranța mea?
16 Va coborî în părțile locuinței morților când împreună ne vom cufunda în țărână”.