1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„Am auzit multe ca acestea. Voi toți sunteți mângâietori de chin.
3Oare este vreun sfârșit pentru cuvintele în vânt? Ce te constrânge să răspunzi?
4Și eu aș vorbi ca voi dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu. Aș putea lega cuvinte împotriva voastră și, în aceasta, aș clătina din cap împotriva voastră.
5V-aș întări cu gura mea, mișcarea buzelor mele v-ar alina.
6Dacă vorbesc, durerea mea nu se alină, iar dacă tac, de ce nu pleacă de la mine?
7Dar acum, vai de mine! Tu ai devastat compania mea.
8M-ai zbârcit: este o mărturie. Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mărturisește în fața mea.
9Mânia lui sfâșie și mă urmărește, scrâșnește din dinți împotriva mea, cel care mă oprimă mă străfulgeră cu ochii.
10Își deschid larg gurile împotriva mea, îmi lovesc obrajii cu ocară și se îngrămădesc împreună împotriva mea.
11Dumnezeu mă dă în mâna celui nedrept, mă predă în mâinile celor nelegiuiți.
12Eram liniștit și m-a frânt, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit; m-a ridicat ca să-i fiu țintă.
13Săgețile lui m-au înconjurat, mi-a străpuns rărunchii și mi-a vărsat fierea pe pământ.
14M-a rupt bucăți peste bucăți și se aruncă asupra mea ca un războinic.
15Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am plecat fruntea în țărână.
16Fața mi s-a înroșit de plâns, umbra morții este pe pleoapele mele,
17deși nu a fost violență pe palmele mele și rugăciunea mea a fost curată.
18Pământule, nu-mi acoperi sângele și să nu mai fie loc pentru strigătul meu!
19Chiar acum, martorul meu este în cer, garantul meu este în înălțimi.
20Prietenii mei sunt cei care mă batjocoresc; spre Dumnezeu ochii mei varsă lacrimi.
21El să fie arbitru între om și Dumnezeu, la fel ca între om și prietenul lui.
22Căci numărul anilor trece și eu mă duc pe cărare fără să mă mai întorc.