1Țofár din Naamáh a luat cuvântul și a zis:
2„Oare să nu se răspundă la multele cuvinte? Oare poate fi drept un vorbăreț?
3Vorbăria ta va face oamenii să tacă? Vei lua în râs și nu va fi cine să se rușineze?
4Tu ai zis: «Învățătura mea este curată și sunt fără pată în ochii tăi».
5O, de-ar scoate Dumnezeu o vorbă și de și-ar deschide buzele față de tine!
6De ți-ar face cunoscute tainele înțelepciunii – căci de nepătruns sunt spre înțelegere – ai ști că Dumnezeu uită de nelegiuirea ta!
7Poți tu, cercetând, să-l găsești pe Dumnezeu sau să-l afli în mod desăvârșit pe Cel Atotputernic?
8El este ca înălțimile cerurilor: ce poți face tu? Este ca adâncurile Șeólului: ce poți ști?
9Măsura lui este mai întinsă decât pământul și lățimea, [mai mare] decât marea.
10Dacă trece, dacă închide, dacă convoacă, cine poate face să se întoarcă?
11Căci el îi cunoaște pe oamenii vanității, vede nelegiuirea, chiar dacă nu se observă.
12Omul nebun devine inteligent când puiul de măgar va da naștere unui om!
13Dar tu, întărește-ți inima și întinde-ți palmele spre el!
14Dacă îndepărtezi nedreptatea din mâinile tale și nu lași să locuiască nelegiuirea în cortul tău,
15atunci îți vei ridica fața din infirmitate, vei fi stabil și nu te vei teme;
16atunci tu vei uita chinul, îți vei aminti ca de apele care au trecut.
17Viața ta se va ridica precum amiaza, întunericul tău va deveni ca aurora.
18Vei avea încredere, pentru că este speranță, și, întorcându-te, vei locui în siguranță.
19Te vei culca și nu va fi cine să te înspăimânte și mulți se vor îndrepta spre fața ta.
20Dar ochii celor nelegiuiți se vor consuma; locul de scăpare va pieri de la ei și speranța lor va fi să-și dea duhul ”.