1„Iată slujitorul meu pe care îl sprijin, alesul meu în care sufletul meu își găsește plăcerea! Am pus Duhul meu asupra lui; el va aduce popoarelor judecata.
2Nu va striga, nu-și va ridica [glasul] și nu se va auzi pe ulițe vocea sa.
3Trestia frântă nu o va rupe și fitilul fumegând nu-l va stinge. El va aduce dreptatea cu fidelitate.
4Nu va obosi și nu se va descuraja până va așeza judecata pe pământ, căci insulele așteaptă legea lui.
5Așa vorbește Domnul Dumnezeu, cel care a creat cerurile și le-a desfășurat, cel care a întins pământul și ceea ce produce el, cel care a dat suflare poporului de pe el și duh celor care umblă pe el.
6«Eu, Domnul, te-am chemat în dreptate și te-am luat de mână; te-am păstrat ca să te fac alianță pentru popor și lumină pentru neamuri,
7să deschizi ochii celor orbi, să-i scoți din închisoare pe cei captivi și din temniță, pe cei care locuiesc în întuneric.
8Eu sunt Domnul, acesta este numele meu; nu voi da gloria mea altcuiva, nici lauda mea, chipurilor cioplite.
9Cele dintâi s-au împlinit și, iată, fac cunoscute altele noi. Înainte ca ele să se arate, vă voi face pe voi să le auziți».
10Cântați Domnului un cântec nou, [cântați] laudă lui până la marginile pământului, voi care coborâți pe mare și [tot] ce este în ea, insulele și cei care le locuiesc!
11Să-și ridice [glasul] pustiul și cetățile lui, satele locuite de cei din Chedár! Să cânte locuitorii din Séla, să strige de bucurie de pe vârful munților!
12Să dea glorie Domnului și să-l laude în insule!
13Domnul iese ca un viteaz, ca un luptător își stârnește zelul; strigă, scoate un răcnet și își arată puterea împotriva dușmanilor.
14Am tăcut dintotdeauna, am rămas în tăcere și m-am stăpânit. Acum voi urla ca femeia care naște, voi gâfâi și voi răbufni totodată.
15Voi devasta munții și colinele, voi usca verdeața, voi transforma râurile în insule și voi seca lacurile.
16Îi voi face pe orbi să meargă pe un drum pe care nu-l cunosc, îi voi conduce pe cărări pe care nu le știu; voi face întunericul lumină înaintea lor și voi îndrepta căile strâmbe. Aceste lucruri le voi face pentru ei și nu-i voi părăsi.
17Apoi vor da înapoi și se vor rușina cei care se încred în idoli și care spun unui chip turnat: «Voi sunteți dumnezeii noștri»”.
18Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor!
19Cine este orb, dacă nu slujitorul meu, și surd ca mesagerul meu pe care îl trimit? Cine este orb precum cel perfect, orb ca slujitorul Domnului?
20Ai văzut multe, dar nu ții seama. Și-a deschis urechile, dar nu aude.
21Domnul și-a găsit plăcerea de dragul dreptății lui, a făcut mare legea și i-a dat glorie.
22El este un popor prădat și jefuit, toți sunt prinși în peșteri și ascunși în închisori. Sunt de pradă și nimeni nu-i scapă de jaf și nu este cine să zică: „Dă înapoi!”.
23Cine dintre voi va pleca urechea la aceasta, va acorda atenție și va asculta pentru viitor?
24Cine l-a dat pe Iacób jafului și pe Israél celor care pradă? Oare nu Domnul împotriva căruia am păcătuit? Ei nu au vrut să umble pe căile lui și nu au ascultat de legea lui.
25Și-a revărsat asupra lui mânia sa aprinsă și tăria luptei. L-a aprins de jur împrejur, dar el nu a cunoscut, l-a ars, dar el nu a pus la inimă.