Isaiah 41
1 Tăceți înaintea mea, insule! Popoarele să-și întărească puterea, să se apropie și să vorbească împreună, să ne apropiem de judecată!
2 Cine a făcut să se ridice de la răsărit pe acela care este însoțit de dreptate pas cu pas? El a dat națiunile înaintea lui și i-a supus pe regi. Sabia lor a făcut-o praf și arcul lor l-a împrăștiat ca pleava.
3 El îi urmărește, trece în siguranță pe o cale pe care picioarele lui nu merseseră.
4 Cine a făcut și a împlinit [acestea]? Cel care a chemat generațiile de la început sunt eu, Domnul; cel dintâi și cel din urmă eu sunt.
5 Insulele văd și se tem, marginile pământului se cutremură, se apropie și vin.
6 Fiecare îl ajută pe aproapele său și fiecare îi spune fratelui său: „Fii tare!”.
7 Meșteșugarul îl întărește pe aurar, cel care nivelează cu ciocanul, pe cel care bate la nicovală, zicând despre îmbinare: „Este bine”, o întărește cu ajutorul cuielor ca să nu se miște.
8 Dar tu, Israél, slujitorul meu, Iacób, pe care te-am ales, sămânța lui Abrahám, prietenul meu,
9 te-am luat de la marginile pământului, te-am chemat de la extremitățile lui și ți-am zis: „Tu ești slujitorul meu, pe tine te-am ales și nu te-am respins”.
10 Nu te teme, căci eu sunt cu tine; nu te înspăimânta, pentru că eu sunt Dumnezeul tău, te voi întări, te voi ajuta și voi veni în sprijinul tău cu brațul dreptății mele.
11 Iată, vor fi făcuți de rușine și umiliți toți cei care erau înfuriați împotriva ta, vor deveni nimic și vor pieri adversarii tăi.
12 Îi vei căuta, dar nu-i vei găsi pe cei care se certau cu tine, vor deveni ca un nimic și se vor sfârși cei care luptau împotriva ta.
13 Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care îți întărește dreapta și-ți spune: „Nu te teme, eu îți voi veni în ajutor!”.
14 Nu te teme, vierme al lui Iacób, voi, bărbați ai lui Israél; eu îți voi veni în ajutor. Oracolul Domnului: răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israél.
15 Iată, fac din tine o treierătoare ascuțită și nouă, cu două tăișuri: vei treiera munții și-i vei mărunți, iar dealurile le vei face ca pleava.
16 Îi vei vântura și vântul îi va purta, iar furtuna îi va împrăștia. Dar tu te vei bucura în Domnul, te vei lăuda în Sfântul lui Israél.
17 Cei sărmani și cei nevoiași vor căuta apă, dar nu va fi, limbile lor se vor usca de sete, dar eu, Domnul, le voi răspunde, eu, Sfântul lui Israél, nu-i voi părăsi.
18 Voi face să iasă râuri pe înălțimi și izvoare, în mijlocul văilor; voi face pustiul un lac cu apă și pământul uscat, șuvoaie de apă.
19 Voi pune în pustiu chiparoși, salcâmi, mirți și măslini, voi stabili în locul neumblat pini, ulmi și brazi la un loc,
20 pentru ca ei să vadă și să înțeleagă, să considere și să priceapă împreună că mâna Domnului a făcut acestea și Sfântul lui Israél le-a creat.
21 Aduceți acuzele voastre – zice Domnul – aduceți dovezile voastre – spune Regele lui Iacób!
22 Apropiați-vă și faceți-ne cunoscut ceea ce se va întâmpla! Cele de la început, spuneți-ne ce sunt ele, ca să le punem la inimă și să înțelegem cele de pe urmă, sau faceți-ne să auzim cele ce vor veni!
23 Faceți-ne cunoscute cele ce vor veni pe urmă și vom înțelege, căci voi sunteți dumnezei! Dacă veți face bine sau veți face rău, ne vom teme și ne vom înspăimânta împreună.
24 Dar, iată, voi sunteți nimic și lucrările voastre, fără rost; cel care vă alege pe voi este abominábil.
25 Am ridicat de la nord și va veni de la răsăritul soarelui cel care invocă numele meu: va veni și va călca în picioare căpeteniile [cum se calcă] lutul și cum calcă olarul argila.
26 Cine a relatat de la început ca să cunoaștem? Dinainte, ca să putem spune: „Este drept”. Și totuși nu a fost nimeni care să relateze, nimeni, ca să facă auzit și nici nu este nimeni care să asculte cuvintele voastre.
27 Eu, primul, [am vestit] Siónului: „Iată! Iată-le!”, și, ca să le vestească Ierusalímul, am pus un mesager de veste bună.
28 Mă uit, dar nu este nimeni dintre ei care să dea sfat, să-l întreb și să-mi dea răspuns.
29 Iată, toți sunt nimic, lucrările lor sunt fără rost, suflare și gol sunt chipurile lor turnate!