1În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în țara lui Iúda: „Avem o cetate puternică; el a pus mântuirea ca zid și întăritură.
2Deschideți porțile, ca să intre neamul cel drept care se păstrează fidel!
3Planul este stabil; tu vei asigura pacea, pace, pentru că și-a pus încrederea în tine.
4Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este o Stâncă veșnică.
5I-a umilit pe cei care locuiau în înălțimi și a doborât cetatea semeață: a doborât-o la pământ, a coborât-o până în țărână.
6Ea este călcată în picioare, picioarele sărmanului, tălpile picioarelor săracilor.
7Cărarea celui drept este dreaptă; tu, Cel Drept, nivelezi calea celui drept.
8Da, pe calea judecăților tale, ne-am pus speranța în tine. Dorința sufletului este numele tău și amintirea ta.
9Sufletul meu te dorește noaptea și duhul meu te caută înlăuntrul meu. Căci atunci când judecățile tale sunt [împlinite] pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea.
10Dacă cel nelegiuit va fi milostivit, nu va învăța dreptatea; în țara dreptății, el va săvârși nedreptatea și nu va vedea măreția Domnului.
11Doamne, mâna este înălțată, însă ei nu o văd. Dar o vor vedea și se vor rușina de gelozia față de popor: da, focul îi va devora pe dușmanii tăi.
12Doamne, tu vei stabili pentru noi pacea, căci chiar toate lucrările noastre tu le-ai făcut să fie pentru noi.
13Doamne Dumnezeul nostru, alți stăpâni au stăpânit peste noi; dar noi numai în tine ne vom aminti de numele tău.
14Morții nu mai sunt, umbrele nu se mai ridică, pentru că i-ai pedepsit, i-ai nimicit și ai șters orice amintire a lor.
15Ai înmulțit neamurile, Doamne; ai înmulțit neamurile. Te-ai preamărit și ai lărgit toate hotarele țării.
16Doamne, în strâmtorare ei te-au căutat, neliniștea celui oprimat este corecția ta pentru ei.
17Cum se zvârcolește și strigă cea însărcinată în durerea ei când se apropie să nască, la fel am fost și noi înaintea ta, Doamne.
18Am zămislit, ne-am zvârcolit ca ea, dar am dat naștere la vânt. Mântuire nu am făcut pe pământ și locuitori ai lumii nu s-au născut.
19Cei morți ai tăi vor trăi, cadavrele se vor ridica. Treziți-vă și strigați de bucurie, voi cei care zăceți în țărână! Căci roua ta este ca roua de dimineață, iar pământul îi va da afară pe cei din locuința umbrelor”.
20„Mergi, poporul meu, intră în camera ta și închide ușa după tine! Ascunde-te puțin, până va trece indignarea!”.
21Căci, iată, Domnul iese din lăcașul său ca să pedepsească nelegiuirea celor care locuiesc pământul. Pământul va scoate la suprafață sângele și nu-i va mai acoperi pe cei uciși din el.