1Doamne, tu ești Dumnezeul meu; pe tine vreau să te laud. Preamăresc numele tău, căci ai făcut lucruri minunate, plănuite de demult, neschimbătoare și adevărate.
2Căci din cetate ai făcut un morman, din cetatea întărită, o ruină și fortăreața străinilor nu mai este cetate: nu va mai fi reconstruită niciodată.
3De aceea te preamărește poporul cel puternic și cetatea neamurilor dominatoare se va teme de tine.
4Căci tu ai fost scăpare pentru cel sărac, refugiu pentru cel nevoiaș în strâmtorarea lui, adăpost împotriva furtunii, umbră împotriva arșiței, căci suflarea celor dominatori este ca furtuna [care izbește] zidul.
5Cum potolești arșița într-un loc arid, ca arșița la umbra unui nor, așa se va stinge cântecul dominatorilor.
6Domnul Sabaót va face un ospăț pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăț cu mâncăruri grase și cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă și cu băuturi alese și rafinate.
7Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe fața tuturor popoarelor și acoperitoarea care acoperea toate neamurile.
8Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe fața tuturor și va îndepărta rușinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul a vorbit.
9În ziua aceea se va spune: «Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranța: să ne bucurăm și să ne veselim de mântuirea lui!».
10Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta; dar Moáb va fi călcat în picioare cum se calcă paiele în gunoi.
11Își va întinde mâna în mijlocul lui așa cum întinde înotătorul mâna ca să înoate; va înjosi trufia lui odată cu manevrele mâinii sale.
12Va distruge fortăreața sigură a zidurilor tale, o va doborî și o va arunca la pământ, până în țărână”.