1Profeție despre Moáb. În noaptea pustiirii, Ar-Moáb este distrus; în noaptea pustiirii, Chir-Moáb este distrus.
2Báit și Dibón au urcat pe înălțimi ca să plângă; pe Nebó și la Madába, Moáb urlă. Toate capetele sunt chele și toate bărbile sunt rase.
3Pe ulițe se încing cu sac; pe acoperișuri și în piețe, toți urlă și varsă lacrimi.
4Heșbón și Elealé strigă: glasul lor se aude până la Iáhaț. Cei încinși pentru război din Moáb, freamătă și tremură sufletul în ei.
5Inima mea strigă pentru Moáb; fugarii lui [aleargă] până la Țoár, până la Eglát-Șelișía, căci urcă plângând urcușul Luhít, întrucât pe drumul spre Horonáim înalță strigătul de nimicire.
6Apele Nimrím sunt devastate, iarba s-a uscat și cea proaspătă s-a veștejit și nu mai este [nimic] verde.
7De aceea, bogățiile făcute și proviziile lor le transportă dincolo de Pârâul Sălciilor.
8Căci strigătul lor înconjoară hotarele Moábului, urletul, până la Egláim și vaietul, până la Béer-Elím.
9Apele din Dimón sunt pline de sânge, căci voi adăuga peste Dimón [alte nenorociri], un leu pentru cei scăpați din Moáb și pentru cei rămași din țară.